ATARNÁ atarn vb. I I. 1. Intranz. A sta suspendat a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agatza a suspenda de un carlig de un cui etc. lasand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agatza de cineva sau de ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna de rod. 2. A avea o anumita greutate (relativ mare); a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. A³ + tarn.

atarna [At: P. MAIOR IST. 255/32 / Pzi: atarn / E: a² + tarn] 1 vi A cadea liber in jos fiind suspendat prins de ceva. 2 vi (Fig) A nadajdui in ceva. 3 vi (Nob; d. vreme) A fi gata sa ploua. 4 vt A pune un obiect astfel incat sa atarne (1). 5 vt (Irg; ie) Ai ~ cuiva belciugul (sau reg cinghelu ori rar iabashaua) de nas A supune pe cineva. 6 vt (Ie) Ai ~ cuiva lingura (sau lingurile) de gat A nu da cuiva (carea intarziat) de mancare. 7 vt (Nob) A spanzura un condamnat. 8 vr A se agatza (cu mainile de ceva). 9 vr (Fig) A se ruga staruitor de cineva. 10 vr A se apleca sub propria greutate. 11 vr A se apleca sub o povara. 12 vt (Rar) A apasa pe cineva spre pamant. 13 vi (Nob) A fi beat. 14 vi A trage greu la cantar. 15 vi (Fig) A fi de mare pretz. 16 vri A shovai intre doua alternative. 17 vi (Ie) A ~ de azi pana maine A fi nehotarat. 18 vi (Iae) A fi lenesh. 19 vi A depinde de... 20 vi (Ie) A ~ la (sau de) mana (ori voia mila etc.) altuia A fi la cheremul altuia. 21 vt A face pe cineva sa depinda de ceva. 22 vi A proveni de undeva.

ATARNÁ atarn vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agatza a suspenda de un carlig de un cui etc. lasand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agatza de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna de rod. 2. A avea o anumita greutate (relativ mare); a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. A³ + tarn.

ATARNÁ atarn vb. I. I. 1. Intranz. A cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agatza a suspenda facand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agatza de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna la pamant. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. Din a³ + tarn.

A ATARNÁ atarn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agatzat de ceva. 2) A se apleca spre pamant (din cauza unei greutatzi sau a lipsei de putere). 3) A fi in stare de dependentza (fatza de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde in/sau de ceva lasand sa cada liber in jos; a anina; a agatza; a suspenda; a spanzura. /a + tarn

atarnà v. 1. a agatza de sus in jos: imi atarnai hainele de o craca; 2. fig. a depinde: norocul shtii atarna de un fir de atza AL. [Poate dela tarna de merinde ce se poarta pe umeri].

ATIRNÁ atírn vb. I. I. 1. Intranz. A cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Lumina se cufunda shi se pierdea fara urma in scoartzele batrineshti palite care atirnau pe peretzi. DUMITRIU B. F. 36. Din ramura in ramura cind atirnat cu miinile cind cu picioarele... incleshtate ajunse pina in virf. ISPIRESCU L. 212. De inima carutzei atirnau pacornitza cu feleshtiocul shi posteuca. CREANGA P. 106. Bratzul ei atirna lenesh peste marginea de pat. EMINESCU O. I 79. Purta un benishel de felendresh... a caruia minice atirnau dinapoi. NEGRUZZI S. I 145. ◊ (Pleonastic) [Buza] cea dedesubt atirna in jos dei acoperea pintecele. CREANGA P. 244. ◊ Fig. Era cerul vinat shi era lumina zilei fumurie. Atirna ploaia. PAS L. I 261. Vremea atirna... Soarele lupta Norii tzin piept. TOMA C. V. 302. La rasarit pe cer atirna o uriasha perdea de flacari. REBREANU R. II 105. 2. Tranz. A agatza a anina a suspenda facind sa cada liber in jos. ishi atirna tolba cu sagetzile la spate. ISPIRESCU L. 74. In tine [codrule] cind intrai Numai o creanga taiai Armele demi atirnai. ALECSANDRI P. P. 263. Atirna pe coapsa stinga o sabie incovoiata. NEGRUZZI S. I 23. De arme se descingea Sus prin craci mi leatirna Apoi tovarashi chema SHi la masa mii poftea. ANT. LIT. POP. I 461. ◊ Fig. (Neobishnuit) Era tirziu shi somnul incepuse ami atirna greu pleoapele peste ochi. HOGASH DR. 255. ◊ Expr. Ai atirna (cuiva) lingurile de git v. lingura. ♦ (Neobishnuit) A spinzura (un condamnat). Cu moarte sa se omoare in furci sal atirne. ISPIRESCU L. 121. 3. Refl. A se agatza de cineva sau de ceva a se prinde (cu miinile). Copilul se atirna de gitul tatalui. ◊ Fig. Din incretzirea lungii rochii Rasai k marmura in loc Satirna sufleiumi de ochii Cei plini de lacrimi shi noroc. EMINESCU O. I 117. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamint sub o povara sau din lipsa de putere (nemaiputind sta drept). Crengile incarcate cu fructe atirnau la pamint. 2. A trage greu (la cintar) a cintari (mult) a avea o greutate (relativ) mare; fig. a valora a pretzui. Am 60 kg; dar mai atirna shi imbracamintea ceva. ▭ Puindule in cumpana i se paru k atirna mai mult vorbele femeii. ISPIRESCU U. 28. III. Intranz. A fi dependent de cineva a fi sub ascultarea sau stapinirea cuiva. Ce este mai placut decit a nu atirna de nime. ALECSANDRI T. 572. ♦ A depinde de ceva a fi conditzionat de ceva. De la asta atirna soarta ta de fatza shi viitoare. NEGRUZZI S. I 230. ♦ (Impersonal) [Hainele] mar interesa intrucitva. Atirna shi de pretz. SADOVEANU P. M. 163.

atírn a á v. tr. (d. tirna). Spinzur agatz anin: a atirna coshnitza de copac. V. intr. Is spinzurat: fructele atirna de ramurĭ. Fig. Depind: asta n’atirna de mine. V. refl. Ma agatz: m’am atirnat de ramurĭ.

atarná (a ~) vb. ind. prez. 3 atarna

atarná vb. ind. prez. 1 sg. atarn 3 sg. shi pl. atarna

ATARNÁ vb. 1. v. agatza. 2. a se agatza a se apuca a se prinde a se tzine (pop.) a se anina (reg.) a se tagartza. (Se ~ de crengi k sa nu cada.) 3. a spanzura a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 4. a cadea a curge a spanzura. (Parul i ~ pe spate.) 5. v. apleca. 6. a depinde (inv.) a spanzura. (Totul ~ de el.)

ATARNÁ vb. v. avea cantari codi ezita pregeta proveni rezulta spanzura shovai.

atirna vb. v. AVEA. CINTARI. CODI. EZITA. PREGETA. PROVENI. REZULTA. SPINZURA. SHOVAI.

ATIRNA vb. 1. a (se) agatza a (se) prinde a (se) spinzura a (se) suspenda (livr.) a (se) acrosha (pop.) a (se) anina a (se) zgreptzana (reg.) a (se) tagirtza (prin Munt.)a (se) atagirtza (Transilv.) a (se) imprinde. (~ ceva in cui.) 2. a se agatza a se apuca a se prinde a se tzine (pop.) a se anina (reg.) a se tagirtza. (Se ~ de crengi k sa nu cada.) 3. a spinzura a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 4. a cadea a curge a spinzura. (Parul i ~ pe spate.) 5. a (se) apleca a cadea a (se) cobori a (se) culca a (se) curba a (se) inclina a (se) incovoia a (se) indoi a (se) lasa a (se) pleca (inv. shi pop.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile se ~ de rod.) 6. a depinde (inv.) a spinzura. (Totul ~ de el.)

atirná (atírn atirnát) vb. 1. (Tranz.) A agatza a suspenda de ceva. 2. (Intranz.) A sta suspendat a cadea liber in jos. 3. A se apleca intro parte a se inclina. 4. A se apleca spre pamint cu toata greutatea (dar fara a se desprinde de un punct fix determinat). 5. A depinde de cineva sau ceva. 6. A shovai a oscila. Origine incerta. Este posibil sa fie vorba de lat. tornāre in compunere cu ad; dar evolutzia fonetica ar implica mari greutatzi. Totushi acceptzia etimonului aceea de „a intoarce” sau „a devia” ar explica intrun mod satisfacator evolutzia semantica ceea ce nu este cazul pentru celelalte ipoteze prezentate. Pe de alta parte sensul der. atirnatoare nu poate fi pus in legatura in niciun fel cu vreunul din sensurile actuale ale lui a atirna shi se explica numai pe baza unui sens derivat de la tornare k rom. inturna fr. détourner. Dupa Cihac II 476 din mag. átérni „a intinde peste ceva”. DAR pleaca de la tirn „maracinish” ipoteza riscanta datorita debilitatzii punctului de contact presupus intre cele doua notziuni (atirna ar fi un cuvint pastoresc care sa referit mai intii la lina care raminea agatzata in maracinish). Giuglea Dacor. III 1090 pleaca de la un lat. *adtrutinare ipoteza la fel de fantezista k cea a lui Diculescu Elementele 492 bazata pe *atirna der de la gr. *ἀρτάνω shi acesta din urma de la ἀρτάω. In sfirshit Scriban se gindeshte la o posibila legatura cu tirna „cosh de nuiele”. Der. atirnat s. m. (birna de la armatura acoperishului); atirnatoare s. f. (tzarc in care se inchid oile pentru a le separa de miei sau pentru k sa doarma); atirnator adj. (care atirna; agatzat; care depinde de ceva); atirnatura s. f. (atirnare suspensie; zdreantza); neatirnare s. f. (independentza); neatirnat adj. (independent); tirnatz s. n. (Trans. balcon terasa); care pare o formatzie regresiva pe baza pl. atirnatzi; totushi Cihac II 533 shi Scriban o explica prin mag. tornác care pare mai curind imprumutat din rom.

atarna atarn v. t. (intl.) a aresta