atirná (atírn atirnát) vb. 1. (Tranz.) A agatza a suspenda de ceva. 2. (Intranz.) A sta suspendat a cadea liber in jos. 3. A se apleca intro parte a se inclina. 4. A se apleca spre pamint cu toata greutatea (dar fara a se desprinde de un punct fix determinat). 5. A depinde de cineva sau ceva. 6. A shovai a oscila. Origine incerta. Este posibil sa fie vorba de lat. tornāre in compunere cu ad; dar evolutzia fonetica ar implica mari greutatzi. Totushi acceptzia etimonului aceea de „a intoarce” sau „a devia” ar explica intrun mod satisfacator evolutzia semantica ceea ce nu este cazul pentru celelalte ipoteze prezentate. Pe de alta parte sensul der. atirnatoare nu poate fi pus in legatura in niciun fel cu vreunul din sensurile actuale ale lui a atirna shi se explica numai pe baza unui sens derivat de la tornare k rom. inturna fr. détourner. Dupa Cihac II 476 din mag. átérni „a intinde peste ceva”. DAR pleaca de la tirn „maracinish” ipoteza riscanta datorita debilitatzii punctului de contact presupus intre cele doua notziuni (atirna ar fi un cuvint pastoresc care sa referit mai intii la lina care raminea agatzata in maracinish). Giuglea Dacor. III 1090 pleaca de la un lat. *adtrutinare ipoteza la fel de fantezista k cea a lui Diculescu Elementele 492 bazata pe *atirna der de la gr. *ἀρτάνω shi acesta din urma de la ἀρτάω. In sfirshit Scriban se gindeshte la o posibila legatura cu tirna „cosh de nuiele”. Der. atirnat s. m. (birna de la armatura acoperishului); atirnatoare s. f. (tzarc in care se inchid oile pentru a le separa de miei sau pentru k sa doarma); atirnator adj. (care atirna; agatzat; care depinde de ceva); atirnatura s. f. (atirnare suspensie; zdreantza); neatirnare s. f. (independentza); neatirnat adj. (independent); tirnatz s. n. (Trans. balcon terasa); care pare o formatzie regresiva pe baza pl. atirnatzi; totushi Cihac II 533 shi Scriban o explica prin mag. tornác care pare mai curind imprumutat din rom.