ÁRMA arme s. f. 1. Obiect unealta aparat mashina care serveshte in lupta impotriva inamicului la vanat in unele probe sportive etc. ◊ Arma alba = arma (1) destinata luptei corp la corp sau la distantza (pumnal cutzit etc.). Arma de foc = arma (1) care foloseshte pulberea exploziva la aruncarea unui proiectil (pushca tunul etc.). Arma de distrugere (sau de nimicire) in masa = bomba atomica (sau chimica biologica). ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. A depune armele = a) a se preda a se declara invins; b) (fig.) a ceda. ♦ Parte dintro armata specializata shi dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor shi tehnicilor de razboi destinate modificarii conditziilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema de pe un blazon etc.; (rar) armoarii. Lat. arma. modificata

arma sf [At: PSALT. SCH. 17/22 / Pl: ~me / E: ml arma] 1 Obiect aparat sau mashina care serveshte in lupta impotriva inamicului la vanat sau in unele probe sportive. 2 (In comenzile militare) Pushca. 3 (Ie) A depune ~mele A se preda. 4 (Ie) A fi sub ~me A face serviciul militar. 5 (Is) La ~me Comanda (sau indemn) de a se pregati de lupta. 6 (Lpl; is) Maestru de ~me sala de ~me) Scrima. 7 (Lpl) Semne heraldice. 8 (Is) ~ alba Arma (1) de metal care taie (sau care strapunge). 9 (Is) ~ goala Arma (8) scoasa din teaca. 10 (Is) ~ de foc Arma (1) cu cartushe. 11 Parte dintro armata specializata shi dotata pentru un anumit tip de lupta. 12 Serviciu militar. 13 (Is) ~ atomica Arma de nimicire in masa care foloseshte energia produsa de dezagregarea atomului. 14 (Is) ~ bacteriologica Arma de nimicire in masa care raspandeshte bacterii producatoare de boli periculoase. 15 (Is) ~ ecologica Nume generic dat metodelor shi tehnicilor de razboi destinate modificarii conditziilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 16 (Pm) Armata. 17 (Inv; ie) A veni la ~me A se inrola pentru a incepe un razboi. 18 (Ie) A ridica ~mele asupra cuiva A ataca pe cineva. 19 (Inv; is) Contenire (sau incetare) de ~me Armistitziu. 20 (Lpl) Armament. 21 (Fig) Mijloc de lupta politica ideologica pe planul ideilor dominante din diferite domenii. 22 (Fig; rar; is) ~mele sufletului Orice virtute prin care se pastreaza integritatea morala. 23 (Ie) A bate (pe cineva) cu propriile ~me A invinge pe cineva cu propriile argumente (sau mijloace). 24 (Pfm) Penis.

ÁRMA arme s. f. 1. Obiect unealta aparat mashina care serveshte in lupta impotriva inamicului la vanat in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintro armata specializata shi dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor shi tehnicilor de razboi destinate modificarii conditziilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema de pe un blazon etc. Lat. arma.

ÁRMA arme s. f. 1. Instrument pentru atac sau aparare. La inceputul anilor... pamintenii nascoceau arme de aparare shi atac. SADOVEANU N. F. 53. Izbuti a face sa luceasca armele k oglinda. ISPIRESCU L. 3. Codrul clocoti de zgomot shi de arme shi de bucium Iar la poala tui cea verde mii de capete pletoase Mii de coifuri lucitoare ies din umbrantunecoasa. EMINESCU O. I 147. Nici o arma nu avea alta decit un mic junghi cu plaselele de aur. NEGRUZZI S. I 148. ◊ Arma de foc = arma care foloseshte pulbere exploziva (k pushca revolverul tunul etc.). Arnautzii se izbea Armele de foc scotea SHin Codrean le slobozea. ALECSANDRI P. P. 88. Arma alba = (in opozitzie cu arma de foc) arma cu lama de otzel (sabie baioneta cutzit etc.). Arma automata = arma de foc la care armarea se face fara interventzia omului astfel k loviturile se succed fara intrerupere atit cit se apasa pe tragaci. Arma atomica = instrument de lupta a carui putere e bazata pe energia atomica. Arma bacteriologica = mijloc criminal de exterminare in masa interzis in dreptul internatzional care consta in raspindirea de bacterii producatoare de boli infectzioase in scopul de a distruge populatzia pashnica. V. bacteriologic. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica (sau a lua) armele = a incepe o lupta un razboi. A depune armele = a se preda a se declara invins; fig. a ceda in fatza argumentelor adversarului a se declara convins. ♦ Parte dintro armata specializata pentru un anumit fel de lupta shi dotata cu mijloacele de lupta corespunzatoare; serviciu militar specializat in acest sens. Ma Cocor Dumitru artileria e arma grea. SADOVEANU M. C. 54. 2. Fig. (Uneori urmat de determinari k «spiritual» «ideologic» etc.) Mijloc de lupta pe tarim ideologic. Vigilentza de masa a oamenilor muncii este arma cea mai puternica pentru descoperirea shi lichidarea actziunilor criminale ale dushmanului de clasa. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 649. O arma puternica a organizatziilor de partid in lupta pentru ridicarea nivelului muncii ideologice o constituie presa. SCINTEIA 1953 nr. 2557. ◊ Arma criticii (shi autocriticii) = principala metoda de dezvaluire shi inlaturare a greshelilor shi lipsurilor din activitatea partidelor marxiste shi a altor organizatzii ale oamenilor muncii. Avem o arma minunata = arma criticii shi autocriticii. Ea este mijlocul principal de lichidare a greshelilor shi de imbunatatzire a muncii. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 161. ♦ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = al invinge folosindute de propriile lui argumente.

ÁRMA arme s. f. 1. Obiect unealta aparat mashina care serveshte la atac sau la aparare. ◊ Arma de foc = arma care foloseshte pulbere exploziva. Arma automata = arma de foc la care armarea se produce automat loviturile succedanduse neintrerupt cat timp se apasa pe tragaci. Arma alba = arma de otzel cu varf ascutzit shi margini taioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a incepe o lupta un razboi. A depune armele = a se preda a se declara invins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintro armata specializata shi dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. Fig. Mijloc de lupta (pe taram ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. Lat. arma.

ÁRMA s. f. 1. unealta mashina care serveshte pentru atac sau aparare. ♦ ~ alba = arma destinata luptei corp la corp (baioneta stilet etc.); a depune ĕle = a se preda; (fig.) a ceda. ◊ (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stema de pe un blazon. 2. categorie de trupe din fortzele armate corespunzand unei activitatzi specializate. 3. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor al politicii. (< lat. arma)

ÁRMA ~e f. 1) Unealta sau mashina care serveshte pentru atac pentru aparare la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta cutzitul pumnalul sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseshte pulbere exploziva (de exemplu: pushca tunul revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dushmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.D. armei] /<lat. arma fr. arme

arma f. 1. unealta de lovit (la atac sau aparare) shi in special pushca: arma la umar! Armele sunt ofensive (sabie pushca pistol etc.) shi defensive (coif pavaza platosha); 2. diferite trupe ale unei armate: arma de geniu; 3. pl. profesiune militara: cariera armelor; 4. semne eraldice armoarii: armele Frantzei; 5. scrima: maestru de arme. [Lat. ARMA: sensurile 25 sunt galicisme].

árma f. pl. e (lat. arma ĭar in intzelesurile noŭa de la fr. arme). Unealta de atac orĭ de aparare k sabia pushca tunu sh. a.: a lua armele a pune mina pe arme. Fel de armata (infanterie cavalerie artilerie marina sh. a.). Cariera armelor militaria profesiunea de militar. Maestru (saŭ profesor) de arme maestru de scrima. A fi supt arme a fi soldat. A fi in arme a fi armat (gata de razboĭ). La arme alergatzĭ la arme punetzĭ mina pe arme armatziva (strigat de alarma). Pl. Marca emblema semne simbolice distinctive ale uneĭ tzarĭ ale unuĭ orash ale uneĭ familiĭ sh. a.

ármajucaríe s. f. Jucarie in forma de arma ◊ „Politzia din Locarno [...] a constatat k sau inmultzit cazurile in care raufacatorii shiau amenintzat victimele cu armejucarii.” I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Politzia din orashul Barry (Canada) anuntzata k se va comite o spargere la banca centrala a ajuns la timp pentru ai prinde pe infractori. Toata povestea fusese inscenata in chip de reclama pentru armelejucarii produse de fabrica respectiva.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricantzii de armejucarii au trecut shi la militarizarea celebrilor «robotzi convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din arma + jucarie)

árma s. f. g.d. art. ármei; pl. árme

árma s. f. g.d. art. ármei; pl. árme

ÁRMA s. (fam.) scula. (~ de vanatoare.)

ARMA s. (fam.) scula. (~ de vinatoare buna.)

arma (árme) s. f. Obiect unealta aparat care serveshte in lupta. Mr. arma istr. Ǫrmę. Lat. arma (Pushcariu 125; CandreaDens. 89; REW 650; DAR); cf. alb. armë it. sp. port. arma fr. arme. Der. arma vb. care REW 651 il deriva de la lat. armāre; armarie s. f. (depozit de arme); armash s. m. (boier de rangul trei mare maestru de artilerie. Era insarcinat cu mentzinerea ordinii publice shi raspundea shi de muzica de la curte shi de tziganii printzesei sotzia domnitorului; conducea tribunalul criminal. In mod normal subordonatzii lui sint denumitzi la fel armashi sau armashei); armashel s. m. (paznic); armashesc adj. (propriu unui armash); armashi vb. (a numi in functzia de armash; a exercita aceasta functzie; a aplica pedeapsa capitala); armashie s. f. (inv. tortura); armashoaie s. f. (sotzie de armash); armatura s. f. (armura; blazon armoarii) apare din sec. XVII cu primele sensuri azi inv. (ultimul provine din fr. armature). Pushcariu 127 il deriva din. lat. armatura cf. it. armatura sp. armadura; ar putea insa fi shi formatzie interna cu suf. tura cf. batatura cautatura muratura etc.; inarma vb. Der. neol. arma vb. (a lansa in serviciu o nava cu utilajul necesar) din fr. armer; armament s. n. din fr.; armata s. f. cu var. armada armadie (inv.) din it. armata (var. se explica prin intermediul ngr. ἀρμάδα sb. bg. armada); armator s. m. din fr. armateur; armie s. f. din fr. armée prin intermediul pol. armia rus. armija (sec. XVIII) astazi inv.; armistitziu s. n. din lat. armistitium (sec. XVIII) poate prin intermediul pol. armistycyum; armoarii s. f. pl. (arme; blazon) din fr. armoiries; armorial s. n. (carte a boierilor) din fr.; armura s. f. din fr.; armurarie s. f. (loc unde se fabrica de repara sau se vind arme); armurier s. m.; desarma vb. din fr. désarmer; rearma vb. din fr. Din rom. armash provine mag. ármás „armash”.

ARMA. Subst. Arma arma alba arma de foc junt (pop.) arma automata gura de foc; mashina de razboi. Arc arculetz (dim.); arbaleta (inv.) manubalista. Arcan (inv.). Prashtie. Catapulta balista bricola bombarda. Berbec taran. Bumerang. Buzdugan ghioaga maciuca chilom. Sulitza sulicioara (dim. pop.) darda (inv.) javelina (inv.) pilum (ant.) lance mazdrac (inv. shi reg.) halebarda. Baioneta panganet (reg.) spanga (inv.). Pumnal hanger stilet shish jungher (inv.) junghi (inv.). Sabie sabiutza (dim.) sabioara sabioi (augm.) gladium spada rapiera (rar) spanga (inv.) spata (inv.) palosh (inv.) pala (inv.) tesac iatagan. Toporishca topor toporash (dim.) toporel (dim.) barda baltag satir (inv.) tomahawk. Pistol pistolash (dim.) revolver browning pistolet. Pushca pushculitza (dim.) pushcutza pushcoci (ir.) carabina strutz (reg.) durda (inv. shi reg.) durdulitza (dim. inv. shi reg.) flinta flintulitza (dim. pop.) sineatza (inv. shi arh.) archebuza muscheta tromblon. Mitraliera pistol mitraliera arma automata automat pushcamitraliera motomitraliera. Tun pushca (inv.) bombarda balimez (inv.) sacalash treasc piua (inv. shi reg.) culevrina (inv.) mortier obuzier; brand aruncator aruncator de flacari faustpatron. Mina. Sageata sagetzica (dim.) darda (inv. rar); proiectil cartush glontz glontz dumdum trasor plumb shrapnel grenada obuz combara (inv.) ghiulea torpila bomba racheta. Armurier tufecciu (turcism inv.); sabier (inv.). Arsenal armurarie (rar) armarie (inv. shi reg.). Armament arme munitzie. Vb. A arma. A incarca. A trage a descarca (arma); a trage la tzinta a tzinti a ochi a lua la tzinta a lua la ochi; a trage cu pushca a trage cu tunul a pushcari (inv.); a impushca a pushca (inv. shi pop.). A taia a spinteca a reteza a sabia (inv.) a buzdugani (rar). A impunge a sulitza (rar). A arunca sagetzi a trage cu arcul a sageta. A (se) inarma a (se) arma (pop.). A dezarma. V. armata instrumente de taiat omor ostash taiere.

ARMA SUB APA armament principal sau secundar pentru aviatzia minerotorpiloare shi antisubmarine incluzand torpilele grenadele antisubmarine minele shi mijloacele de distrugere a minelor sau de protectzie impotriva minelor sau a torpilelor destinate a lovi sub apa navele de suprafatza sau submarinele inamicului ori de a proteja navele shi submarinele proprii impotriva armelor sub apa ale inamicului.

CEDANT ARMA TOGAE CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele sa cedeze locul togii laurii elocventzei Cicero „De oficiis” I 22 77. Astfel formuleaza Cicero preferintza sa pentru o conducere civila a societatzii. P. ext. Indemn la solutzionarea pashnica a conflictelor.