arma (árme) s. f. Obiect unealta aparat care serveshte in lupta. Mr. arma istr. Ǫrmę. Lat. arma (Pushcariu 125; CandreaDens. 89; REW 650; DAR); cf. alb. armë it. sp. port. arma fr. arme. Der. arma vb. care REW 651 il deriva de la lat. armāre; armarie s. f. (depozit de arme); armash s. m. (boier de rangul trei mare maestru de artilerie. Era insarcinat cu mentzinerea ordinii publice shi raspundea shi de muzica de la curte shi de tziganii printzesei sotzia domnitorului; conducea tribunalul criminal. In mod normal subordonatzii lui sint denumitzi la fel armashi sau armashei); armashel s. m. (paznic); armashesc adj. (propriu unui armash); armashi vb. (a numi in functzia de armash; a exercita aceasta functzie; a aplica pedeapsa capitala); armashie s. f. (inv. tortura); armashoaie s. f. (sotzie de armash); armatura s. f. (armura; blazon armoarii) apare din sec. XVII cu primele sensuri azi inv. (ultimul provine din fr. armature). Pushcariu 127 il deriva din. lat. armatura cf. it. armatura sp. armadura; ar putea insa fi shi formatzie interna cu suf. tura cf. batatura cautatura muratura etc.; inarma vb. Der. neol. arma vb. (a lansa in serviciu o nava cu utilajul necesar) din fr. armer; armament s. n. din fr.; armata s. f. cu var. armada armadie (inv.) din it. armata (var. se explica prin intermediul ngr. ἀρμάδα sb. bg. armada); armator s. m. din fr. armateur; armie s. f. din fr. armée prin intermediul pol. armia rus. armija (sec. XVIII) astazi inv.; armistitziu s. n. din lat. armistitium (sec. XVIII) poate prin intermediul pol. armistycyum; armoarii s. f. pl. (arme; blazon) din fr. armoiries; armorial s. n. (carte a boierilor) din fr.; armura s. f. din fr.; armurarie s. f. (loc unde se fabrica de repara sau se vind arme); armurier s. m.; desarma vb. din fr. désarmer; rearma vb. din fr. Din rom. armash provine mag. ármás „armash”.