opțiuni
  • info

14 definiții pentru armament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.

armamént sn [At: HAMANGIU, C. C. 208 / Pl: ~e / E: fr armament] 1-2 (Frî) Echipare (a unei corăbii). 3 Totalitate a mijloacelor tehnice de luptă. 4 (Pex) Arme.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259.

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).

ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].

ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)

ARMAMÉNT ~e n. Totalitate a mijloacelor de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc.; arme. /<fr. armament, lat. armamentum

armament n. 1. înarmare; 2. preparative de răsboiu; 3. echiparea unui vas.

*armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armamént s. n., pl. armaménte

armamént s. n., pl. armaménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMAMÉNT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)

ARMAMENT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARMAMENT DE PE AVIOANE (ELICOPTERE), totalitatea mijloacelor de luptă aflate în dotarea unei aeronave de luptă.

Intrare: armament
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armament
  • armamentul
  • armamentu‑
plural
  • armamente
  • armamentele
genitiv-dativ singular
  • armament
  • armamentului
plural
  • armamente
  • armamentelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armament, armamentesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: muniție
    • format_quote Grăbesc la magazia de armament să număr cartușele. CAMIL PETRESCU, U. N. 259. DLRLC
  • 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.