aríd ~a a [At: I. IONESCU M. 35 / A: (inv) arid / Pl: ~izi ~e / E: fr aride lat aridus] 1 (D. terenuri) Uscat. 2 Lipsit de vegetatzie Si: sterp. 3 (Fig) Din care se obtzin greu rezultate (spectaculoase).

ARÍD A arizi de adj. (Despre sol) Lipsit de umezeala shi de vegetatzie; uscat sterp. Un singur fir de apa nu se zareshte sherpuind in albia arida in care nici o furnica nar avea cu ce sashi astimpere setea. BOGZA C. O. 208. In pustiul arid necheza calul frumos... imbatat de lumina aurita a soarelui. EMINESCU N. 26. ♦ Fig. Text arid.

ARÍD A arizi de adj. (Despre pamant) Uscat; neroditor sterp. ◊ Fig. Text arid. Fr. aride (lat. lit. aridus).

ARÍD A adj. 1. (Despre sol) Uscat; sterp neproductiv. 2. (Fig.) Sarac in idei in imagini; sec insensibil. [< fr. aride cf. lat. aridus sec].

ARÍD A adj. 1. (despre sol regiuni) uscat; sterp neproductiv. 2. (fig.) sarac in idei in imagini; sec monoton. (< fr. aride lat. aridus)

ARÍD ~da (~zi ~de) 1) (despre sol) Care nu este roditor; steril; sterp. 2) (despre clima) Care se caracterizeaza printro umiditate scazuta. 3) fig. (despre texte shi scrieri) Care este sarac in idei in imagini. /<fr. aride lat. aridus

arid a. 1. lipsit de umezeala steril: sol arid; 2. fig. sec greoiu: subiect arid.

*árid a adj. (lat. áridus uscat). Uscat sterp: teren arid. Fig. Fara interes: subĭect arid. Fals aríd (dupa fr.).

aríd adj. m. pl. arízi; f. arída pl. aríde

aríd adj. m. pl. arízi; f. sg. arída pl. aríde

arid.

ARÍD adj. 1. sec uscat (rar) secetos (inv. shi reg.) secatziu (inv.) secatziv. (Un teren de piatra ~.) 2. neproductiv neroditor sterp. (O campie ~.) 3. v. secetos.

ARID adj. 1. sec uscat (rar) secetos (inv. shi reg.) secatziu (inv.) secatziv. (Un teren de piatra ~.) 2. neproductiv neroditor sterp. (O cimpie ~.)

Arid ≠ fertil manos roditor rodnic