optziuni
  • info

12 definitzii pentru rodnic

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RÓDNIC A rodnici ce adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face sa rodeasca mult. Rod + suf. nic.

RÓDNIC A rodnici ce adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face sa rodeasca mult. Rod + suf. nic.

rodnic ~a a [At: (a. 1661) GCR I 178/17 / Pl: ~ici ~ice / E: rod1 + nic] 1 (D. pamant tzinuturi tzari) Fertil (1). 2 (D. perioade de timp) in care se obtzin recolte bogate Si: roditor (5). 3 (D. ploaie) Care face sa se produca (mult) rod1 (1) 4 (Ivr; d. plante) Roditor (1) 5 (Fig) Care aduce cashtig mare Si: folositor (1) productiv rentabil roditor (9). 6 (Inv; d. oameni) Prolific.

RÓDNIC A rodnici e adj. Care produce mult rod (v. roditor fertil) care face sa produca mult rod. Soarele varsa pulbere de aur peste intinsele shi rodnicele cimpii bucovinene. SADOVEANU O. I 255. Ai alergat k norul Cu rodnicelei ploi. COSHBUC P. II 306. ◊ (In contexte figurate) Purtatzi cu bratzeleamindoua A muncii rodnica povara. GOGA P. 9. Nerodnica osteneala! Desharta truda! Nime na voit sai asculte. NEGRUZZI S. I 261.

RÓDNIC ~k (~ci ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Munca ~k. /rod + suf. ~nic

rodnic a. roditor.

ródnic a adj. (d. rod cu suf. nic). Productiv fertil: pamint rodnic.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ródnic adj. m. pl. ródnici; f. ródnica pl. ródnice

ródnic adj. m. pl. ródnici; f. sg. ródnica pl. ródnice

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RÓDNIC adj. v. fertil.

RÓDNIC adj. v. fecund fructuos prolific.

RODNIC adj. bogat fecund fertil gras manos productiv roditor (inv.) producator rodit rodos spornic. (Teren ~.)

rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.

Intrare: rodnic
rodnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodnic
  • rodnicul
  • rodnicu‑
  • rodnica
  • rodnica
plural
  • rodnici
  • rodnicii
  • rodnice
  • rodnicele
genitiv-dativ singular
  • rodnic
  • rodnicului
  • rodnice
  • rodnicei
plural
  • rodnici
  • rodnicilor
  • rodnice
  • rodnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

rodnic, rodnicaadjectiv

  • 1. adesea figurat Care produce mult rod; care face sa rodeasca mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fecund fertil fructuos productiv prolific
    • format_quote Soarele varsa pulbere de aur peste intinsele shi rodnicele cimpii bucovinene. SADOVEANU O. I 255. DLRLC
    • format_quote Ai alergat k norul Cu rodnicelei ploi. COSHBUC P. II 306. DLRLC
    • format_quote figurat Purtatzi cu bratzeleamindoua A muncii rodnica povara. GOGA P. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Nerodnica osteneala! Desharta truda! Nime na voit sai asculte. NEGRUZZI S. I 261. DLRLC
etimologie:
  • Rod + sufix nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.