AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

aoléu i vz aoleo

AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.]

AOLÉU interj. (Și în forma aoleo) 1. Exclamație de durere sau de suferință. Aoleu, nu mă strînge-așa de mînă. COȘBUC, P. I 239. ◊ (Cu sens atenuat) Aoleo și vai de mine, Aș juca și nu știu bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. ◊ (Adesea ca refren în poezia populară) Pentru tine, rujă-nvoaltă, Mă rup cînii și mă latră. Aoleo! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. 2. Strigăt de spaimă sau de surprindere. Aoleu, te pomenești că și tu ai fugit. PAS, L. I 92. Aoleo, dar zmeii, cînd simțiră! Unde veneau cu o falcă în cer și cu una în pămînt. ISPIRESCU, L. 302. ◊ (Însoțind o aducere-aminte) Aoleu! Era să uit a vă spune că în curtea zmeoaicei era... pari... și în fiecare par cîte un cap de om. ISPIRESCU, L. 260. 3. Exclamație care subliniază diverse sentimente sau atitudini (dor, regret, compătimire, admirație, amenințare etc.). Aoleu, măi hoț de dor. N-am topor să te omor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. – Pronunțat: a-o-leu. – Variante: auléu (ALECSANDRI, T. 1638), aoleó (pronunțat: a-o-leo), auleó, aléu (CREANGĂ. P. 55), daleó (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377) interj.

AOLÉU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó interj.]

AOLÉU interj. (se folosește pentru a exprima mirare, frică, dor, senzație de durere etc.). [Sil. a-o-leu; Var. auleu] /Onomat.

aléu¹ i vz aoleu

aoleo [At: NECULCE, ap. LET. II, 280 / V: -eu, ~ea, ~lo, (Mol) aleu, alo, îleo, elio, valeu, va-, valo, valu, (Trs) auleu, auliu, aulea, d-ao-, d-a-, d-aleu / A și:^[1] ao~ / Pl: ~uri / E: a(u) + le(le)] Exprimă: 1 i Durere. 2 i Plâns. 3 i (Irn) Spaimă. 4 i (Irn) Surprindere. 5 i Amenințare. 6 i Compătimire. 7 i Falsă compătimire. 8 i Rugăminte. 9 i Regret. 10 i Admirație. 11 i Rememorare a ceva. 12 i Dorință. 13 sn Bocet. 14 sn Văicăreală. 15 sn (Pfm; irn; îf aoleu) Aur. 16 sn (Pfm; irn; îaf) Imitație de aur. corectată

auleo i vz aoleu

auléu i vz aoleu

oiloilo i vz aoleu

ole¹ i vz aoleu

ole¹ i vz aoleu

olele i vz aoleu

oleleu i vz aoleu

oleo¹ i vz aoleu

oleoleo i vz aoleu

oleoleu i vz aoleu

oleu² i vz aoleu

AOLEÓ interj, v. aoleu.

AULEÓ interj. v. aoleu.

aleu! int. exprimă durere: aleu! valeu! [Onomatopee].

aoleo! int. strigăt de durere sau necaz (adesea ironic): aoleo și vai de mine! [Onomatopee].

2) aléŭ interj. V. valeŭ.

aoleó (eo dift.), aoléŭ și aoĭléŭ (vest), auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic): Auleŭ, răŭ mă doare! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și aleleĭ și oleoleo.

auléŭ, V. aoleŭ.

!aoleu interj.

!aoléu/aoleó (-leo)/auléu (a-u-) interj.

aoléu/aoleó/auléu interj.

aoleu !

auléu v. aoléu

auléu v. aoleu

AOLÉU interj. v. of.

AOLEU interj. a!, ah!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

aoléu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf. alei. Întrucît multe cîntece pop. încep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge); aolitură, s. f. (plîngere, jeluire); hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers); hăulit, s. n. (chiot, chiuitură); hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza pl. cuvîntului anterior.