21 de definitzii pentru amanunt (s.n.)
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AMANÚNT A amanuntzi te s. n. adj. 1. S. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment detaliu; (rar) amanuntzime. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu amanuntul = cu bucata in detaliu in cantitatzi mici. Comertz cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutzios. 2. Adj. (Inv.) Amanuntzit2. [Var.: (reg.) amarunt s. n.] A3 + manunt „marunt”.
amanunt ~a [At: CORESI ap. HEM 1032 / V: ~aru~ / Pl: ~e (rar) ~uri / E: a3 + manunt] 1 sm (Ilav) In ~ (In mod) minutzios conshtiincios observand chiar shi cele mai mici shi neinsemnate partzi (detalii) ale unui lucru. 2 sn (Cmr; ilav) Cu (sau inv pre) ~ul Cu bucata. 3 sn Detaliu. 4 sn (Ie) A da ~e A intra in detalii. 5 sn (Ilav) (Cu) de~ sau pana in cele mai mici ~e sau in ~ in toate ~ele Minutzios. 6 a (Inv) Amanuntzit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMANÚNT A amanuntzi te s. n. adj. 1. S. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment detaliu; (rar) amanuntzime. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu amanuntul = cu bucata in detaliu in mici cantitatzi. Comertz cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutzios. 2. Adj. (Inv.) Amanuntzit2. [Var.: (reg.) amarúnt s. n.] A3 + manunt „marunt”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
AMANÚNT1 amanunte s. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment. Amanuntele tehnice ale lui Culai erau facute sa bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU N. F. 61. Ma ingrijesc de cel mai neinsemnat amanunt al imbracamintzii mele. SAHIA N. 20. ◊ Loc. adj. shi adv. (In opozitzie cu angro cu ridicata sau cu toptanul) Cu amanuntul = cu bucata in detaliu. Comertz cu amanuntul. Desfacere cu amanuntul. Vinzare cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pina in cele mai mici amanunte sau in amanunt sau in toate amanuntele = pina in cele mai mici detalii amanuntzit minutzios. Pornisera sa strabata tzara din tzinut in tzinut k so cunoasca prin vazul shi prin auzul lor cu deamanuntul. C. PETRESCU R. DR. 35. Moshia... am cercetato cu deamanuntul in lung shi in lat. ALECSANDRI T. 796. Pl. shi: amanunturi (ISPIRESCU L. 75). Varianta: amarúnt (COSHBUC P. II 182 CREANGA P. 264 ODOBESCU S. I 185 NEGRUZZI S. II 203) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMANÚNT1 amanunte s. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu amanuntul = cu bucata in detaliu. Comertz cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt ori in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutzios. [Var.: (reg.) amarúnt s. n.] Din a3 + manunt „marunt”.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
AMANÚNT ~e n. Element neesentzial dintrun ansamblu; parte secundara a unui lucru; detaliu. ◊ (Cu) de ~ul in cele mai mici detalii. Cu ~ul cu bucata. /a + manunt
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
amanunt n. V. amarunt.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
amanúnt shi amarúnt n. pl. e vechĭ urĭ (a 4 shi manunt marunt). Parte marunta particularitate detaliŭ: amanuntele lupteĭ o veste fara nicĭ un amanunt a da amanunte a intra (saŭ a te perde) in amanunte. Cu amanuntu saŭ cu dea manuntu (maĭ exact de cit cu de amanuntu k shi cu dea sila) amanuntzit in detaliŭ: a povesti a vinde cu dea manuntu. V. toptan shi diba.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AMARÚNT s. n. v. amanunt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AMARÚNT s. n. v. amanunt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
amarúnt sn vz amanunt
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMARÚNT s. n. v. amanunt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de baron
- actziuni
AMARÚNT s. n. v. amanunt1.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
amarunt adv. 1. cu amaruntul in partzi mici; 2. fig. in toate particularitatzile: cu amaruntul toate cum s’au intamplat i le a spus PANN ║ n. (sens modern sub forma amanunt) parte marunta detaliu. [V. marunt].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
amarúnt V. amanunt.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
amanúnt s. n. pl. amanúnte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
amanúnt s. n. pl. amanúnte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
amanunt te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
cu deamanúntul loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
AMANÚNT s. detaliu (rar) amanuntzime. (SHtie totul in ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
AMANUNT s. detaliu (rar) amanuntzime. (SHtie totul in ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
amanúnt (amanúnte) s. n. 1. (Inv.) Amanuntzit in detaliu (sens adv.) 2. Detaliat (sens adj.). 3. Detaliu. Var. amarunt (cu der. sai). De la marunt cu a caracteristic formelor adv. Uzul k s. este modern pentru cel adv. cf. it. a minuto. Der. amanuntzi vb. (a maruntzi; a da amanunte); amanuntzime s. f. (detaliu).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amanunt, amanuntesubstantiv neutru
- 1. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: detaliu
- Amanuntele tehnice ale lui Culai erau facute sa bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU N. F. 61. DLRLC
- Ma ingrijesc de cel mai neinsemnat amanunt al imbracamintzii mele. SAHIA N. 20. DLRLC
- 1.1. Amanuntzime. DEX '09sinonime: amanuntzime
- Cu amanuntul = cu bucata in detaliu in cantitatzi mici. DEX '09 DLRLC
- Comertz cu amanuntul. Desfacere cu amanuntul. Vanzare cu amanuntul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- (Cu) deamanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amanuntzit minutzios
- Pornisera sa strabata tzara din tzinut in tzinut k so cunoasca prin vazul shi prin auzul lor cu deamanuntul. C. PETRESCU R. DR. 35. DLRLC
- Moshia... am cercetato cu deamanuntul in lung shi in lat. ALECSANDRI T. 796. DLRLC
-
-
- comentariu Plural shi: amanunturi. DLRLC
etimologie:
- A + manunt „marunt”. DEX '09