AMANÚNT¹ amanunte s. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment. Amanuntele tehnice ale lui Culai erau facute sa bucure pe domnul inginer al nostru. SADOVEANU N. F. 61. Ma ingrijesc de cel mai neinsemnat amanunt al imbracamintzii mele. SAHIA N. 20. ◊ Loc. adj. shi adv. (In opozitzie cu angro cu ridicata sau cu toptanul) Cu amanuntul = cu bucata in detaliu. Comertz cu amanuntul. Desfacere cu amanuntul. Vinzare cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pina in cele mai mici amanunte sau in amanunt sau in toate amanuntele = pina in cele mai mici detalii amanuntzit minutzios. Pornisera sa strabata tzara din tzinut in tzinut k so cunoasca prin vazul shi prin auzul lor cu deamanuntul. C. PETRESCU R. DR. 35. Moshia... am cercetato cu deamanuntul in lung shi in lat. ALECSANDRI T. 796. Pl. shi: amanunturi (ISPIRESCU L. 75). Varianta: amarúnt (COSHBUC P. II 182 CREANGA P. 264 ODOBESCU S. I 185 NEGRUZZI S. II 203) s. n.