AMANÚNT A amanuntzi te s. n. adj. 1. S. n. Element secundar neesentzial al unui obiect al unui fenomen sau al unui eveniment detaliu; (rar) amanuntzime. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu amanuntul = cu bucata in detaliu in mici cantitatzi. Comertz cu amanuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) deamanuntul sau pana in cele mai mici amanunte sau in amanunt in toate amanuntele = pana in cele mai mici detalii; minutzios. 2. Adj. (Inv.) Amanuntzit². [Var.: (reg.) amarúnt s. n.] A³ + manunt „marunt”.