11 definitzii pentru alcatuitor (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ALCATUITÓR OÁRE alcatuitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care intra in compozitzia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. shi f. Persoana care alcatuieshte ceva. [Pr: tui] Alcatui1 + suf. tor.
alcatuitor ~oare [At: (a. 1815) URICARIUL I 333/29 / V: (irg) ~iu ~oare a / P: ~tui~ / Pl: ~i / E: alcatui1 + tor] 1 a Care intra in compozitzia unui lucru Si: constitutiv. 2 smf Persoana care alcatuieshte1 (15) ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALCATUITÓR OÁRE alcatuitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care intra in compozitzia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. shi f. Persoana care alcatuieshte ceva. [Pr.: tui] Alcatui1 + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
ALCATUITÓR1 OÁRE alcatuitori oare adj. Care intra in compozitzia in structura unui anumit lucru; constitutiv. Elementele alcatuitoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALCATUITÓR OÁRE alcatuitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care intra in compozitzia unui lucru; constitutiv. 2. S. m. shi f. Persoana care alcatuieshte ceva. Din alcatui1 + suf. (i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ALCATUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care intra in componentza unui lucru; care face parte din ceva. Elemente ~oare. /a alcatui + suf. ~itor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
alcatuitor a. care alcatueshte constitutiv.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
alcatuitór (tui) adj. m. s. m. pl. alcatuitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. alcatuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
alcatuitór adj. m. s. m. pl. alcatuitóri; f. sg. shi pl. alcatuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ALCATUITÓR adj. v. component.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ALCATUITOR adj. component constituent constitutiv formativ (rar) structural (inv.) compozant compunator. (Element ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
alcatuitor, alcatuitoareadjectiv
- 1. Care intra in compozitzia unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Elementele alcatuitoare. DLRLC
-
etimologie:
- Alcatui + sufix tor. DEX '09 DEX '98