CONSTITUTÍV A constitutivi e adj. Care intra (k element esentzial) in structura unui lucru; alcatuitor. Din fr. constitutif.

constitutiv ~a a [At: EMINESCU N. 84 / Pl: ~i ~e / E: fr constitutif] 1 Care intra in alcatuirea unui lucru. 2 Care reprezinta un element esentzial din structura unui lucru.

CONSTITUTÍV A constitutivi e adj. Care intra in compunerea unui lucru care reprezinta un element esentzial din structura lui; alcatuitor. Din fr. constitutif.

CONSTITUTÍV A constitutivi e adj. Care intra in compunerea unui lucru reprezinta un element important din structura lui face parte din esentza lui. Meritele nepieritoare ale lui Engels in «AntiDuhring» constau in dezvoltarea stralucita intro forma sistematica a celor trei partzi constitutive ale marxismuluifilozofia economia politica shi socialismul. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 360 2/1. Natura intra k element constitutiv in multe din poeziile lui Coshbuc. GHEREA ST. CR. III 296.

CONSTITUTÍV A adj. Care intra in componentza unui lucru care reprezinta un element esentzial in structura lui. [< fr. constitutif].

CONSTITUTÍV A adj. care intra in componentza unui lucru care reprezinta un element esentzial in structura lui; constituent. (< fr. constitutif)

CONSTITUTÍV ~a (~i ~e) Care constituie un intreg. Elemente ~e. <fr. constitutif

constitutiv a. ce serva de fundament de baza esentziala unui lucru.

*constitutív a adj. (d. lat. constitutus^[1] constituit cu sufixu iv; fr. tif). Care serveshte la constituirea unuĭ lucru: partzile constitutive ale unuĭ lucru. corectata

constitutív adj. m. pl. constitutívi; f. constitutíva pl. constitutíve

constitutív adj. m. pl. constitutívi; f. sg. constitutíva pl. constitutíve

CONSTITUTÍV adj. 1. v. component. 2. integrant. (Parte ~ din ceva.)

CONSTITUTIV adj. 1. alcatuitor component constituent formativ (rar) structural (inv.) compozant compunator. (Element ~.) 2. integrant. (Parte ~ din ceva.)