CONSTITUÉNT A constituentzi te adj. s. m. 1. Adj. Care intra in structura in alcatuirea unui intreg. 2. S. m. Fiecare dintre substantzele care alcatuiesc un sistem fizicochimic. [Pr.: tuent. Pl. shi: (n.) constituente] Din fr. constituant.

constituént ~a [At: DN³ / P: ~tuent / Pl: ~ntzi ~e / E: fr constituant] 1 a Care intra in structura sau alcatuirea unui intreg. 2 sn Fiecare dintre elementele care formeaza un tot. 3 sn (Chm) Fiecare dintre substantzele din care este alcatuit un aliaj solutzie etc.

CONSTITUÉNT A constituentzi te adj. s. n. 1. Adj. Care intra in constitutzia unui intreg. 2. S. n. Fiecare dintre substantzele care intra intrun sistem fizicochimic. [Pr.: tuent] Din fr. constituant.

CONSTITUÉNT A adj. Care intra in constitutzia unui intreg. // s.m. Fiecare dintre elementele care formeaza un tot. ♦ Fiecare dintre substantzele din care este alcatuit un aliaj o solutzie etc. [Pron. tuent. / cf. fr. constituant].

CONSTITUÉNT A I. adj. component constitutiv. II. s. n. fiecare dintre elementele care formeaza un ansamblu. ◊ fiecare dintre substantzele care intra intrun sistem fizicochimic. (< fr. constituant)

CONSTITUÉNT ~ta (~tzi ~te) shi substantival v. CONSTITUTIV. [Sil. tuent] /<fr. constituant

constituént¹ (constitutiv component) (tuent) adj. m. pl. constituéntzi; f. constituénta pl. constituénte

constituént (constitutiv component) adj. m. (sil. tuent) pl. constituéntzi; f. sg. constituénta pl. constituénte

CONSTITUÉNT adj. s. 1. adj. v. component. 2. s. v. element.

CONSTITUENT adj. s. 1. adj. alcatuitor component constitutiv formativ (rar) structural (inv.) compozant compunator. (Element ~.) 2. s. componenta element. (Un ~ al ansamblului.)