COMPONÉNT A componentzi te adj. s. n. s. f. s. m. 1. Adj. Care intra k parte intrun intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substantzele sau speciile moleculare ale unui sistem fizicochimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector shi ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode tranzistoare circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare capacitoare etc. 5. S. m. shi f. Membru al unei echipe al unei formatzii (sportive coregrafice muzicale etc.). Din germ. Komponente it. componente.

component ~a [At: STAMATI D. / Pl: ~ntzi ~e / E: ger Komponente it componente] 1 a Care face parte dintrun intreg Si: alcatuitor. 2 a (Chm; is) Corpuri ~e Corpuri a caror combinatzie da un compus. 3 a (Mec; is) Puteri ~e Puteri a caror directzie shi intensitate se combina spre a produce o fortza unica numita rezultanta. 4 sf Element component (1). 56 sn (Chm) Fiecare dintre substantzele sau speciile moleculare ale unui sistem fizicochimic. 7 sf (Fiz) Fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector shi ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 8 snp (Elt; is) ~e active Denumire generica pentru diode tranzistoare circuite integrate. 9 snp (Elt; is) ~e pasive Denumire generica pentru rezistoare capacitoare etc.

COMPONÉNT A componentzi te adj. subst. 1. Adj. Care intra k parte intrun intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substantzele sau speciile moleculare ale unui sistem fizicochimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector shi ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode tranzistoare circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare capacitoare etc. Din germ. Komponente it. componente.

COMPONÉNT A componentzi te adj. Care intra k parte intrun intreg intro compozitzie; alcatuitor. Considerind problema tzaraneasca drept o parte componenta a problemei generale a revolutziei proletare a dictaturii proletariatului Lenin shi Stalin au creat o teorie unitara completa despre necesitatea shi caile transformarii socialiste a agriculturii. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 347 2/1. Vin din toate partzile pe cale mecanica piesele componente [ale mashinii]. SAHIA U.R.S.S. 86. ◊ (Chim.) Corpuri componente (shi substantivat n.) = corpuri din a caror combinatzie rezulta un corp compus. (Mec.) Fortze componente (shi substantivat f.) = fortze a caror directzie shi intensitate se combina spre a produce o fortza unica (numita rezultanta).

COMPONÉNT A adj. (adesea s.) Care intra k parte intrun intreg intro compozitzie etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care combinanduse dau un corp compus; (fiz.) fortze componente (shi s.f.) = fortze care produc asupra unui corp acelashi efect k o singura fortza numita rezultanta. // s.f. (Mat.) Proiectzie a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes germ. Komponente it. componente].

COMPONÉNT A I. adj. (shi s.) care intra k parte intrun intreg; constituent constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substantzele sau speciile moleculare care alcatuiesc un sistem fizicochimic. (< germ. Komponente it. componente)

COMPONÉNT¹ ~ta (~tzi ~te) Care intra in compozitzia unui ansamblu; aflat in compozitzia unui corp. Parte ~ta. Element ~. Fortza ~ta. /<germ. Komponente it. componente

component a. care intra in compozitziune. ║ n. 1. Chim. corp ce serva la compunerea altuia; 2. in mecanica fiecare din fortzele a caror totalitate poate fi inlocuita cu o fortza unica numita rezultanta.

*componént a adj. (lat. compónens éntis. V. compun). Chim. Care intra in compozitziunea unuĭ lucru. S. m. shi n. pl. e. Componentziĭ apeĭ is idrogenu shi oxigenu. S. f. Fiz. Fiecare din fortzele care toate la un loc pot fi inlocuite de o fortza unica numita rezultanta.

componént¹ adj. m. pl. componéntzi; f. componénta pl. componénte

componént adj. m. s. m. pl. componéntzi; f. sg. componénta pl. componénte

COMPONÉNT adj. s. 1. adj. alcatuitor constituent constitutiv formativ (rar) structural (inv.) compozant compunator. (Elementele ~ ale unui ansamblu.) 2. s. (SPORT) titular. (~ al echipei de volei.)

COMPONENT adj. alcatuitor constituent constitutiv formativ (rar) structural (inv.) compozant compunator. (Elementele ~ ale unui ansamblu.)