ademenire sf [At: CONACHI P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi magulitoare prin promisiuni mincinoase sa participe la o actziune Si: (nob) ademeneala atragere ispitire tentare. 2 Inducere in eroare abuzand de increderea cuiva Si: amagire inshelare momire (1) (irg) prilestire (ivr) aromire celuire. 3 (Spc) Seducere (1).

ADEMENÍRE ademeniri s. f. Actziunea de a ademeni shi rezultatul ei. 1. Atragere ispitire momire; (concretizat) mijloc fapta sau vorba prin care se ademeneshte. Incepu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrari. PAS L. I 153. 2. (Neobishnuit) Incintare admiratzie. Pe poalele Sinaii mergind ma ratacisem Atras tot inainte deun farmec fioros in umbra tupilata sub codru maiestos. Peo culmen discul lunii o fantasma zarisem SHi plin deademenire in fatza ma oprisem. ALECSANDRI P. III 503. Varianta: (regional) adimeníre (NEGRUZZI S. I 55) s. f.

ADEMENÍRE ademeniri s. f. Actziunea de a ademeni shi rezultatul ei. 1. Atragere ispitire momire seducere; (concr.) fapta sau vorba prin care se ademeneshte. 2. (Rar) Incantare admiratzie. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.]

ademenire f. 1. atragere (amagitoare); 2. iluziune.

adamanire^[1] sf vz ademenire

ademinire^[1] sf vz ademenire

adimeníre sf vz ademenire corectata

ademeníre s. f. g.d. art. ademenírii; pl. ademeníri

ademeníre s. f. g.d. art. ademenírii; pl. ademeníri

ADEMENÍRE s. 1. v. tentatzie. 2. v. inshelare. 3. v. seducere.

ADEMENIRE s. 1. atractzie ispita seducere seductzie tentatzie (inv.) blazna iscushenie napasta sablazna scandala (fig. rar) nada. (Na rezistat ~.) 2. amagire inshelare inshelaciune inshelatorie momire pacaleala pacalire pacalit prostire prostit trishare (livr.) iluzionare (reg.) pacala (Transilv. shi Ban.) celshag celuiala celuire (Munt.) migliseala miglisire (inv.) maglisitura prilastire (fam. fig.) pingelire pingeluiala pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amagire seducere seductzie. (~ unei fecioare.)