SEDUCÉRE seduceri s. f. Faptul de a seduce; seductzie. V. seduce.

seducere sf [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~ri / E: seduce] 17 Seductzie (17).

SEDÚCERE seduceri s. f. Faptul de a seduce; seductzie. V. seduce.

SEDÚCERE seduceri s. f. Faptul de a seduce; seductzie.

SEDÚCERE s.f. Actziunea de a seduce shi rezultatul ei; seductzie. [< seduce].

sedúcere s. f. g.d. art. sedúcerii; pl. sedúceri

sedúcere s. f. ducere

SEDÚCERE s. 1. v. incantare. 2. ademenire atractzie ispita seductzie tentatzie (inv.) blazna iscushenie napasta sablazna scandala (fig. rar) nada. (Na rezistat ~i.) 3. ademenire amagire momire seductzie. (~ unei fecioare.) 4. corupere coruptzie pervertire seductzie. (~ unei minore.)

SEDUCERE s. 1. captivare cucerire delectare desfatare fascinare fascinatzie fermecare incintare rapire seductzie subjugare vrajire. (~ spectatorilor.) 2. ademenire atractzie ispita seductzie tentatzie (inv.) blazna iscushenie napasta sablazna scandala (fig. rar) nada. (Na rezistat ~.) 3. ademenire amagire seductzie. (~ unei fecioare.) 4. corupere coruptzie pervertire seductzie. (~ unei minore.)