atragere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: atrage] 1 Tragere spre sine a unui obiect Si: (rar) atras¹ (1). 2 Tendintza reciproca a mai multor obiecte de a micshora distantza dintre ele Si: (rar) atras¹ (2). 3 (Fig) Iubire. 4 A provoca dorintza cuiva de a se apropia de ceva sau de cineva Si: (rar) atras¹ (4). 5 Aducere a cuiva cu sine Si: (rar) atras¹ (5). 6 (Fig) Ispitire. 7 Polarizare spre sine a atentziei tuturor Si: (rar) atras¹ (7). 8 Polarizare a atentziei cuiva spre un fapt important neglijat Si: (rar) atras¹ (8). 9 (Fig) Exercitare a unei fascinatzii asupra cuiva Si: (rar) atras¹ (9). 10 Determinare a cuiva (adesea prin viclenie) de a veni undeva Si: (rar) atras¹ (10). 11 (Fig) Antrenare a unei consecintze Si: (rar) atras¹ (11).

ATRAGÉRE atrageri s. f. Actziunea de a atrage. 1. Determinare a cuiva de a veni alaturi de o persoana sau de un lucru. O mare importantza are atragerea in munca de agitatzie a activishtilor de partid shi a cadrelor cu munci de conducere in aparatul de stat. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 25 2/1. 2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva intrun loc sau intro situatzie periculoasa; ademenire amagire. Se pusese la cale... atragerea domnului shi rapirea sau injunghierea lui. PAS L. I 112.

ATRÁGERE atrageri s. f. Actziunea de a (se) atrage.

ATRÁGERE s.f. Actziunea de a atrage shi rezultatul ei. [< atrage].

atrágere (atra) s. f. g.d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atrágere s. f. (sil. tra) g.d. art. atrágerii; pl. atrágeri

Atragere ≠ respingere