3 definiții pentru prilestire
Explicative DEX
prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.
Relaționale
PRILESTÍ vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prilestire
prilestire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||