optziuni
  • info

16 definitzii pentru aburca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABURCÁ abúrc vb. I. Tranz. shi refl. (Pop.) A (se) urca a (se) sui catzaranduse a (se) catzara; a (se) ridica de jos de la pamant. Et. nec. Cf. urca.

aburca vtr [At: CREANGA A. 49 / Pzi: aburc / E: ns cf urca] (Mol) 12 (Reg) A (se) urca.

ABURCÁ abúrc vb. I. Tranz. shi refl. (Reg.) A (se) urca a (se) sui catzaranduse a (se) catzara; a (se) ridica de jos de la pamant. Et. nec. Cf. urca.

ABURCÁ abúrc vb. I. 1. Refl. A se urca a se sui; a se catzara. Jder batrinul se aburca in sha cu destula ushurintza pentru cei cincizeci shi cinci de ani ai lui. SADOVEANU F. J. 66. Incaleca pe cal shi se aburca cu dinsul in inaltul cerului. SBIERA P. 55. Incepe a se aburca pe ciresh in sus. CREANGA A. 49. ◊ Fig. Sa topit amurgul plin k o faclie Tighelind cu aur norii de namol SHi acu seaburca seara peste deal Domol. DESHLIU N. 51. ♦ Tranz. A ajuta pe cineva sa se urce; a urca. Il aburca [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU Z. C. 345. 2. Tranz. A ridica a lua in spinare. Bator era un animal bun shi blind asha k taica Visalon aburca adeseori pe nepotul sau Traian dea calarea shil proptea zimbind. VORNIC O. 156. Oshlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi saltindule shi aburcindule cam anevoie le umfla in spate. CREANGA A. 83.

ABURCÁ abúrc vb. I. Tranz. shi refl. (Pop.) A (se) urca a (se) sui catzaranduse; a (se) ridica.

A ABURCÁ abúrc tranz. 1) A face sa se aburce. 2) (greutatzi mari) A ridica depunand eforturi mari. ~ sacul plin in spate. /Orig. nec.

A SE ABURCÁ ma abúrc intranz. A se urca cu greu; a se catzara. ~ in copac. /Orig. nec.

aburcà v. Mold. 1. a ridica o greutate in spinare: apoi saltand lemnele shi aburcandule cam anevoie CR.; 2. refl a se urca opintinduse: incepe a se aburca pe ciresh in sus CR. [Cf. burica].

obarca[1] v vz aburca

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

obarcai[1] v vz aburca

  1. Varianta neconsemnata in definitzia principala — LauraGellner

abúrc a á v. tr. (ruda cu urc). Nord. Urc (ridic) ceva greŭ: aburcama k sa ma suĭ in copac. V. refl. Se aburca deasupra stinciĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aburcá (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 3 abúrca

aburcá vb. ind. prez. 1 sg. abúrc 3 sg. shi pl. abúrca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ABURCÁ vb. v. catzara cocotza ridica sui urca.

aburca vb. v. CATZARA. COCOTZA. RIDICA. SUI. URCA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aburcá (c át) vb. 1. A urca a sui. 2. A urca a ridica. Dintrun der. vulg. al lat. ŏrior cf. urca. Sar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicari rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre (precum *burere bustum de la urere) sau al unei compuneri cu ad. Cealalta ipoteza emisa de Pushcariu ZRPh. XXXI 616 shi acceptata de DAR shi REW 606 pleaca de la lat. *arboricare < arbor. Explicatzia nu convinge nu numai datorita ciudatzeniei imaginii ci shi pentru k nu se tzine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca shi prin urmare de necesitatea de a le gasi o origine comuna.

Intrare: aburca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aburca
  • aburcare
  • aburcat
  • aburcatu‑
  • aburcand
  • aburcandu‑
 singular plural
  • aburca
  • aburcatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • aburc
 (sa)
  • aburc
  • aburcam
  • aburcai
  • aburcasem
a II-a (tu)
  • aburci
 (sa)
  • aburci
  • aburcai
  • aburcashi
  • aburcaseshi
a III-a (el, ea)
  • aburca
 (sa)
  • aburce
  • aburca
  • aburca
  • aburcase
plural I (noi)
  • aburcam
 (sa)
  • aburcam
  • aburcam
  • aburcaram
  • aburcaseram
  • aburcasem
a II-a (voi)
  • aburcatzi
 (sa)
  • aburcatzi
  • aburcatzi
  • aburcaratzi
  • aburcaseratzi
  • aburcasetzi
a III-a (ei, ele)
  • aburca
 (sa)
  • aburce
  • aburcau
  • aburcara
  • aburcasera
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obarca
  • obarcare
  • obarcat
  • obarcatu‑
  • obarcand
  • obarcandu‑
 singular plural
  • obarca
  • obarcatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • obarc
 (sa)
  • obarc
  • obarcam
  • obarcai
  • obarcasem
a II-a (tu)
  • obarci
 (sa)
  • obarci
  • obarcai
  • obarcashi
  • obarcaseshi
a III-a (el, ea)
  • obarca
 (sa)
  • obarce
  • obarca
  • obarca
  • obarcase
plural I (noi)
  • obarcam
 (sa)
  • obarcam
  • obarcam
  • obarcaram
  • obarcaseram
  • obarcasem
a II-a (voi)
  • obarcatzi
 (sa)
  • obarcatzi
  • obarcatzi
  • obarcaratzi
  • obarcaseratzi
  • obarcasetzi
a III-a (ei, ele)
  • obarca
 (sa)
  • obarce
  • obarcau
  • obarcara
  • obarcasera
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obarcai
  • obarcaire
  • obarcait
  • obarcaitu‑
  • obarcaind
  • obarcaindu‑
 singular plural
  • obarcaie
  • obarcaitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • obarcai
 (sa)
  • obarcai
  • obarcaiam
  • obarcaii
  • obarcaisem
a II-a (tu)
  • obarcai
 (sa)
  • obarcai
  • obarcaiai
  • obarcaishi
  • obarcaiseshi
a III-a (el, ea)
  • obarcaie
 (sa)
  • obarcaie
  • obarcaia
  • obarcai
  • obarcaise
plural I (noi)
  • obarcaim
 (sa)
  • obarcaim
  • obarcaiam
  • obarcairam
  • obarcaiseram
  • obarcaisem
a II-a (voi)
  • obarcaitzi
 (sa)
  • obarcaitzi
  • obarcaiatzi
  • obarcairatzi
  • obarcaiseratzi
  • obarcaisetzi
a III-a (ei, ele)
  • obarcaie
 (sa)
  • obarcaie
  • obarcaiau
  • obarcaira
  • obarcaisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aburca, aburcverb

  • 1. popular A (se) urca a (se) sui catzaranduse a (se) catzara; a (se) ridica de jos de la pamant. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cocotza catzara ridica sui urca
    • format_quote Jder batrinul se aburca in sha cu destula ushurintza pentru cei cincizeci shi cinci de ani ai lui. SADOVEANU F. J. 66. DLRLC
    • format_quote Incaleca pe cal shi se aburca cu dinsul in inaltul cerului. SBIERA P. 55. DLRLC
    • format_quote Incepe a se aburca pe ciresh in sus. CREANGA A. 49. DLRLC
    • format_quote figurat Sa topit amurgul plin k o faclie Tighelind cu aur norii de namol SHi acu seaburca seara peste deal Domol. DESHLIU N. 51. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A ajuta pe cineva sa se urce. DLRLC
      sinonime: urca
      • format_quote Il aburca [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU Z. C. 345. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A lua in spinare. DLRLC
      sinonime: ridica
      • format_quote Bator era un animal bun shi blind asha k taica Visalon aburca adeseori pe nepotul sau Traian dea calarea shil proptea zimbind. VORNIC O. 156. DLRLC
      • format_quote Oshlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi saltindule shi aburcindule cam anevoie le umfla in spate. CREANGA A. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.