ABURCÁ abúrc vb. I. 1. Refl. A se urca a se sui; a se catzara. Jder batrinul se aburca in sha cu destula ushurintza pentru cei cincizeci shi cinci de ani ai lui. SADOVEANU F. J. 66. Incaleca pe cal shi se aburca cu dinsul in inaltul cerului. SBIERA P. 55. Incepe a se aburca pe ciresh in sus. CREANGA A. 49. ◊ Fig. Sa topit amurgul plin k o faclie Tighelind cu aur norii de namol SHi acu seaburca seara peste deal Domol. DESHLIU N. 51. ♦ Tranz. A ajuta pe cineva sa se urce; a urca. Il aburca [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU Z. C. 345. 2. Tranz. A ridica a lua in spinare. Bator era un animal bun shi blind asha k taica Visalon aburca adeseori pe nepotul sau Traian dea calarea shil proptea zimbind. VORNIC O. 156. Oshlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi saltindule shi aburcindule cam anevoie le umfla in spate. CREANGA A. 83.