aburcá (c át) vb. 1. A urca a sui. 2. A urca a ridica. Dintrun der. vulg. al lat. ŏrior cf. urca. Sar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicari rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre (precum *burere bustum de la urere) sau al unei compuneri cu ad. Cealalta ipoteza emisa de Pushcariu ZRPh. XXXI 616 shi acceptata de DAR shi REW 606 pleaca de la lat. *arboricare < arbor. Explicatzia nu convinge nu numai datorita ciudatzeniei imaginii ci shi pentru k nu se tzine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca shi prin urmare de necesitatea de a le gasi o origine comuna.