VATAMÁ vátam vb. I Tranz. 1. A dauna sanatatzii integritatzii corporale (producand boli raniri). ♦ Refl. Spec. A se imbolnavi de hernie. 2. A cauza pagube stricaciuni prejudicii neajunsuri; a atinge a leza (moralmente). Lat. victimare.

vatama [At: PSALT. HUR. 37^v/10 / V: (reg) bat~ / Pzi: vatam (reg) vatam vatam vatamez 2 (reg) vatemi vatimi vatzemi vatzimi vatami vatami vatamezi vetimi vetzimi / Cj shi: 3 (reg) sa vateme sa vatime sa vatame sa vatame sa vatameze sa veteme sa vetime / E: ml victimare] 1 vt A dauna sanatatzii integritatzii corporale (producand boli raniri etc.). 2 vt (Inv; fig) A perverti. 3 vr (Inv; fig) A se simtzi indurerat. 4 vr (Pop; spc) A se imbolnavi de hernie (2) Si: (pop) a se boshorogi (2) a se surpa. 5 vt (Fig) A pricinui (cuiva) neplaceri necazuri Si: a negaji a supara. 6 vt (Fig) A produce daune materiale cuiva Si: a pagubi a prejudicia. 7 vt (Fig) A aduce cuiva prejudicii morale Si: a leza a prejudicia. 8 vt (Fig) A ofensa. 9 vt A incalca un precept o norma etc. 10 vt A deteriora (un bun un obiect). 1112 vtr (Ivr; in textele religioase; cu determinari introduse prin pp „din” „de”) A (se) abate de la…

vatama vb. I. 1 tr. A dauna sanatatzii integritatzii corporale (producind suferintze boli raniri); a afecta starea sanatatzii cuiva. ◊ (cu compl. „sanatatea”) Sint in ape multe materii care pot sa vatame sanatatea vitelor (I. ION.). ◊ (cu compl. introduse prin prep. „la”) Bolovanul la vatamat pe copil la picior. ◊ (absol.) E ushor de shtiut daca frigul vatama sau nu. ◊ (refl. pas.) Ochii pot sa se vatame de soarele prea puternic. ◊ (refl. recipr.) Aci se facu o mare ucidere shi o parte shi alta se purta cu barbatzie shi se vatamara greu (BALC.). ◊ (refl.) Omul... are un trup care ushor se poate vatama (PETROV.). 2 refl. Spec. (pop.) A se imbolnavi de hernie. 3 tr. Fig. A cauza a pricinui cuiva pagube stricaciuni prejudicii neajunsuri; a atinge aleza (pe cineva sau ceva) (moralmente). Libertatea este acolo unde tot omul poate sa faca tot ceea ce nu vatama pe altul (BOLL.). ◊ (absol.) Sa puie friu dorintzei lor da vatama (BARO.). ◊ (intr.) Nam pus cu shtiintza asemenea iscalitura pentru a vatama stapinului meu (SADOV.). ◊ Ext. Adunarea rea vatama obiceiuri bune (D. GOL.). 4 tr. (compl. indica bunuri materiale obiecte etc.) A cauza a produce pagube daune (foarte mari); a strica a deteriora a avaria. 5 tr. refl. (inv.) A incalca a nesocoti; a (se) abate de la... Te vatamash de Dumnezau (DOC.). • prez.ind. vatam (reg) vatam. /lat. victimare.

VATAMÁ vátam vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A dauna sanatatzii integritatzii corporale (producand boli raniri). ♦ Refl. Spec. A se imbolnavi de hernie. 2. A cauza pagube stricaciuni prejudicii neajunsuri; a atinge a leza (moralmente). Lat. victimare.

VATAMÁ vátam vb. I. Tranz. (Popular) 1. A ruina sanatatea cuiva a dauna sanatatzii (producind boli raniri); fig. a face rau a cauza neajunsuri. In aceasta imprejurare ne poate mai mult vatama decit a ne ajuta. GHICA A. 425. Fereasca dumnezeu de surzi catzi vatamI pieptul. ALECSANDRI T. 659. Sint in ape multe materii care pot sa vatame sanatatea vitelor. I. IONESCU la TDRG. Libertatea este acolo unde tot omul poate sa faca tot ceea ce nu vatama pe altul. BOLLIAC O. 260. ◊ Refl. reciproc. Aci se facu o mare ucidere caci fiind punctul principal al bataii shi o parte shi alta se purtau cu barbatzie shi se vatamara greu. BALCESCU O. II 245. ♦ Refl. A se imbolnavi de hernie. 2. A aduce pagube stricaciuni; a strica. Paserile stricatoare sa nu vatame samanaturile. SHEZ. III 120.

A VATAMÁ vátam tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a rani. 2) fig. A indurera printro trauma psihica; a rani; a traumatiza; a leza. /<lat. victimare

A SE VATAMÁ ma vátam intranz. A se imbolnavi de hernie. /<lat. victimare

vatamà v. 1. a rani; 2. fig. a face rau a aduce paguba. [Macedorom. vatamà a ucide = lat. VICTIMARE a injunghia].

vatam sn vz vatam

2) vátam a vatamá v. tr. (lat. vĭctĭmo áre a jertfi d. vĭctĭma victima trecind pin formele *vétem *veátem vatam k vitta *veata bata sh. a. Vatam vatamĭ vatama; sa vatame shi vateme). Ranesc saŭ imbolnavesc: alergatura a vatamat calu frigu a vatamat pomiĭ. Deteriorez avariez stric: cĭocnirea a vatamat corabia. Fam. Aduc paguba: nu vatama vecinu! V. lezez shi ruinez.

vatamá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. vátam 2 sg. vátami 3 vátama; conj. prez. 3 sa vátame

vatamá vb. ind. prez. 1 sg. vátam 2 sg. vátami 3 sg. shi pl. vátama; conj. prez. 3 sg. shi pl. vátame

vatama (ind. prez. 1 sg. vatam)

vatam (v. vatama)

vatam tami 2 tame 3 conj.

VATAMÁ vb. 1. v. dauna. 2. a ataca a distruge a strica a zdruncina (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.) 3. a dauna a prejudicia (livr.) a leza (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

VATAMÁ vb. v. boshorogi rani.

VATAMA vb. 1. a dauna a prejudicia a strica. (Ceva care ~ sanatatzii.) 2. a ataca a distruge a strica a zdruncina (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.) 3. a dauna a prejudicia (livr.) a leza (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

vatama vb. v. BOSHOROGI. RANI.

vatamá (vátam át) vb. 1. A damblagi a schilodi. 2. A strica a avaria a cauza pagube. 3. A distruge a ruina. 4. (Refl.) A se imbolnavi de hernie a face hernie. Mr. vatam vatamare „a ucide” megl. vatam. Lat. vĭctĭmāre (Cipariu Gram. 78; Philippide Principii 48; Byhan 5; SHeineanu Semasiol. Meyer Alb. St. IV 107; Cretzu 363; Koerting 10148; Pascu I 182; GraurRosetti BL III 72). Sensul de „a ucide” apare in lat. med. (cf. Deuter. XII 21 shi XV 21 in Codex lugdunensis); cel de a distruge pare sa impuna faza de „a sacrifica inutil”. Trecerea lui ct › t se explica prin faza pt › t unde p a fost disimilat de labiala anterioara cf. pata boteza. Subzista totushi o dificultate inca neelucidata shi anume trecerea lui i › a care deshi normala in rom. nu pare posibila in mr. cf. vĭrĭdia › mr. vearza rom. varza; aceeashi dificultate pare sa existe in a baga v. mai sus. Toate aceste dificultatzi la un loc au facut indoielnica aceasta etimologie. Densusianu Rom. XXXIII 289; Densusianu GS VII 273;Weigand Jb. II 221; Pushcariu 1865 o contrazic hotarit. Alte solutzii propuse de la un lat. *vatimāre sau vatināre obtzinut prin contaminarea lui vĭctĭmāre cu vates (Candrea Éléments 59; Weigand Jb. II 221; REW 9171; cf. Tiktin) nu par mai probabile shi demonstreaza cu destula elocventza k nui ushor de abandonat etimonul vĭctĭmāre. Numai Philippide II 740 citeaza alb. vuai care nu pare sa fie legat de cuvintul rom. Sensul de „a face hernie” apare in Trans. shi Mold. (ALR I 125) dar il cunoashtem shi in Munt. Der. vatamare s. f. (dauna prejudiciu); vatamator adj. (daunator pagubitor stricator); nevatamator adj. (inofensiv); vatamatoare s. f. (planta Anthyllis vulneraria); vatamatura s. f. (dauna prejudiciu schilodire paralizie; hernie).

vatamá vatam vb. tranz. refl. 1. A (se) rani a (se) juli. 2. A se imbolnavi de hernie. 3. A distruge. Lat. victimare „a sacrifice” < lat. victima „animal de sacrificiu” (SHaineanu Scriban DER DEX MDA); cuv. autohton fara corespondent in albaneza (Russu Philippide).