vatama vb. I. 1 tr. A dauna sanatatzii integritatzii corporale (producind suferintze boli raniri); a afecta starea sanatatzii cuiva. ◊ (cu compl. „sanatatea”) Sint in ape multe materii care pot sa vatame sanatatea vitelor (I. ION.). ◊ (cu compl. introduse prin prep. „la”) Bolovanul la vatamat pe copil la picior. ◊ (absol.) E ushor de shtiut daca frigul vatama sau nu. ◊ (refl. pas.) Ochii pot sa se vatame de soarele prea puternic. ◊ (refl. recipr.) Aci se facu o mare ucidere shi o parte shi alta se purta cu barbatzie shi se vatamara greu (BALC.). ◊ (refl.) Omul... are un trup care ushor se poate vatama (PETROV.). 2 refl. Spec. (pop.) A se imbolnavi de hernie. 3 tr. Fig. A cauza a pricinui cuiva pagube stricaciuni prejudicii neajunsuri; a atinge aleza (pe cineva sau ceva) (moralmente). Libertatea este acolo unde tot omul poate sa faca tot ceea ce nu vatama pe altul (BOLL.). ◊ (absol.) Sa puie friu dorintzei lor da vatama (BARO.). ◊ (intr.) Nam pus cu shtiintza asemenea iscalitura pentru a vatama stapinului meu (SADOV.). ◊ Ext. Adunarea rea vatama obiceiuri bune (D. GOL.). 4 tr. (compl. indica bunuri materiale obiecte etc.) A cauza a produce pagube daune (foarte mari); a strica a deteriora a avaria. 5 tr. refl. (inv.) A incalca a nesocoti; a (se) abate de la... Te vatamash de Dumnezau (DOC.). • prez.ind. vatam (reg) vatam. /lat. victimare.