troak sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) treuca trio~ ~aga ~ok troc (Pl: ~oace ~uri) sn / Pl: ~ace (reg) ~oci / E: ger dal Trok] 1 (Pop) Covata scurta shi lata facuta de obicei dintro singura bucata de lemn scobit Si: albie (reg) copaie tichineu. 2 (Reg) Carapacea broashtei tzestoase Si: (reg) molda. 3 (Zlg; reg; ic) Broascacutroc Broasca tzestoasa (Testugo graeca). 4 (Pop) Vas de lemn (in forma de jgheab de lada lunga etc.) in care se pune apa sau mancarea pentru animale. 5 (Reg; ie) Casa (sau vadra) e ~ A nu avea nimic. 6 (Olt; if troc) Lada la carutza. 7 (Reg; pex) Carutza fara leuci shi cu peretzii laterali din scandura. 8 (Reg) Rama pentru rasadnitza. 9 (Reg) Saniutza. 10 (Pop) Lada in care curge faina macinata la moara Si: (pop) postava (reg) molda. 11 (Reg) Covata la piua. 12 (Pop) Vas (de lemn) avand diferite intrebuintzari. 13 (Pop) Contzinutul unei troace (12). 14 (Reg) Strachina de lemn. 15 (Reg) Piulitza folosita in bucatarie. 16 (Reg) Vas de lemn cu apa in care se invarteshte tocila (1) pentru a o umezi. 17 (Reg) Opritoare la car. 18 (Trs; Mar) Cutie pentru chibrituri. 19 (Reg) Maciulie de mac. 20 (Buc) Uluc care coboara trunchiurile² 21 (Bot; reg) Tigva (1) (Lagenaria siceraria). 22 (Reg; pex) Vas facut din fructul plantei de troaca (21). 23 (Reg; ie) A fi alb k floarea de ~ A fi foarte alb. 24 (Reg; fig) TZeasta. 25 (Pfm; lpl) Obiecte uzate vechi Si: (pop) calabalac catrafuse. 26 (Pfm) incaltzaminte uzata. 27 (Reg; lpl) Cioburi (2). 28 (Reg; fig) Cal batran shi slab Si: martzoaga. 29 (Reg) Dans popular nedefinit mai indeaproape.

TROÁK troace s. f. 1. Covata scurta shi lata facuta de obicei dintro singura bucata de lemn scobit; albie copaie. Batrinii ishi luara troaca cu copilul shi dute cu el la holda. BOTA P. 27. Itzi trebuie troaca noua Troaca noua de lemn verde. MARIAN NA. 22. ◊ Fig. SHi cind sa deie stelelor ovaz din troaca A aflat... Cas mai putzine. BENIUC V. 140. ◊ Expr. Al face pe cineva troaca de porci v. porc. ♦ (Familiar la pl.) Incaltzaminte veche uzata labartzata. Tu shi altzi citziva avetzi nishte troace k vai de lume cu talpi rupte. PAS Z. I 66. ♦ (Familiar la pl.) Catrafuse boarfe calabalic. Am alerga nebuneshte shi nu neam putea astimpara pina cind nu am shti tot asha de bine unde vom ajunge mine cu troacele noastre pe cit shtim de unde vom porni cu ele. CARAGIALE M. 229. 2. Jgheab facut de obicei dintrun trunchi de copac scobit din care se adapa vitele la fintina. Apshoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU P. P. 623. 3. (Regional; Bot.) Tigva (2). ♦ Vas pentru apa sau vin facut din fructul tigvei. (Atestat in forma troc) Tutza al nostru saracul a stat toata viatza linga trocul lui cu vin shia baut de shia innegrit beregata. DUMITRIU N. I. 31. 4. Lada in care curge faina macinata la moara. ♦ Vas de lemn plin cu apa in care se invirteshte tocila pentru a se umezi. Variante: tréuca (POPA V. 96 SHEZ. XXI 66) s. f. troc s. n.

TROÁK ~ce f. Vas de lemn sau de piatra in forma de jgheab din care mananca sau beau animalele; treuca; treica. /<germ. Trog

troaca f. Tr. 1. albie in care se da de mancare porcilor; 2. vasul de lemn plin cu apa in care roata dela tocila invartinduse se uda; 3. capataiul cel mic al joagarului; 4. Bot. tidva; 5. unealta care se impletia gaitanul (v. Trocari); 6. pl. catrafuse: unde vom ajunge maine cu troacele noastre? CAR. [Sas. TROK = nemtz. TROG].

troák (oa dift.) f. pl. e (d. troc 1). Covata albie copaĭe postava (scobita dintr’un trunchĭ orĭ facuta din scindurĭ) p. diferite uzurĭ (de plamadit de dat mincare saŭ apa vitelor sh. a.). Carapace tzest: broasca cu troaca. Serbia. Tivda de tzinut apa. In nord shi treŭk pl. ĭ (germ. dial. trucke = truhe sipet mlat. trucca d. lat. truncus trunchĭ) in sud shi teĭk pl. ĭ. V. crep 1.

treuca sf vz troaca

troc¹ sn [At: DR. II 879 / Pl: ~uri / E: fr troc] Schimb in natura (aparut in comuna primitiva) constituind forma cea mai simpla a comertzului Si: (irg) trampa¹ (1) (inv) trampaluire.

troc³ sn vz troaca

TRÉUCA s. f. v. troaca.

TROC¹ s. n. v. troaca.

TRÉUCA ~ci f. Vas facut din scanduri ori scobit intrun trunchi de copac sau in piatra din care mananca sau beau animalele; troaca. /Orig. nec.

tréŭk V. troaca.

1) troc n. pl. urĭ (sas. trok germ. long. trog de unde shi vfr. troc shi it. trusgo truogolo troc. V. troaca). Trans. Munt. Mold. Covata chersin albie (de plamadit de dat mincare vitelor de spalat rufele de leganat copiiĭ): a ĭeshit cu trocu sa arunce laturile (Ĭal. SHez. 30 205 shi VR. 1928 9 207 shi 213). Augm. trocán pl. e (SHez. 30 168). Dim. trocatzica pl. ele (Cov.).

troák s. f. g.d. art. troácei; pl. troáce

troák s. f. g.d. art. troácei; pl. troáce

troaca

TROÁK s. 1. v. adapatoare. 2. (la pl.) v. boarfe.

TROÁK s. v. carapace lada postava tartacutza tigva talv tzest.

TROAK s. 1. adapatoare jgheab uluc (pop.) teica (inv. shi reg.) scoc (reg.) molda valau (Bucov. shi Transilv.) halau (Munt. Olt. shi Ban.) piua. (~ pentru adapatul vitelor.) 2. (la pl.) boarfe (pl.) bulendre (pl.) calabalic catrafuse (pl.) tzoale (pl.) (reg.) bodroantze (pl.) cioveie (pl.) trancanale (pl.) (Olt.) dananaie. (Iatzi ~ shi pleaca!)

troak s. v. CARAPACE. LADA. POSTAVA. TARTACUTZA. TIGVA. TILV.

troák (ce) s. f. 1. Albie copaie covata. 2. Lada in care curge faina la moara. 3. (Trans.) Sabot piedica de roata de car. 4. (Olt.) Tigva (Lagenaria vulgaris). Var. Olt. Trans. troc Mold. treuca. Germ. Trog prin intermediul sas. trôch shvabul Trucke (Diez Gram. I 129; Borcea 215; REW 8932; Candrea) cf. ceh. troky (Cihac II 421; Densusianu Rom. XXXIII 287). Der. trocar s. m. (nume dat locuitorilor din suburbiile Brashovului porecla data ardelenilor de catre locuitorii din Muntenia; Arg. politzist) sa explicat prin copaia in care se vind fructele (Lacea TZara Birsei III 234) sau printrun anumit obicei (Candrea) dar se datoreaza mai degraba sensului de „animal care maninca din troaca”. Nu este clara eventuala legatura a var. treuca cu teuca.

troák troci s.f. (reg.) 1. Cutie; shcotuie. Troaca de moshini = cutie de chibrituri. 2. Recipient din lemn sau tabla in care se da mancare la porci; albie; valau halau (ALRRM 1971: 297). Din germ. dial. Trog Trok „covata copaie” (SHaineanu; Diez Borcea Candrea cf. DER; DEX).

troák troci s.f. 1. Cutie; shcotuie. Troaca de moshini = cutie de chibrituri. 2. Recipient din lemn sau tabla in care se da mancare la porci; albie; valau halau (ALR 1971: 297). Din germ. dial. Trog.

troaca v. braul.

a face troaca de porci expr. a ocari a mustra.

troace s. f. pl. catrafuse calabalac