opțiuni
  • info

5 definiții pentru trocuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă. – V. troacă.

trocuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (reg) trec~, treuc~, ~uț sn / Pl: ~țe / E: troacă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Troacă (1, 4, 10, 12, 14-15, 18-19, 21, 29) (mică) Si: (reg) trocățică (1-20), trochiță (1-20). 21 (Buc) Lădiță la sucală, în care se pun țevile, ghemele, mosoarele.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Trochiță. Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trocúță (rar) s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe

trocúță s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe

Intrare: trocuță
trocuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocuță
  • trocuța
plural
  • trocuțe
  • trocuțele
genitiv-dativ singular
  • trocuțe
  • trocuței
plural
  • trocuțe
  • trocuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trocuță, trocuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui troacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trochiță
    • format_quote Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. DLRLC
    • format_quote Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9. DLRLC
etimologie:
  • vezi troacă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.