ADĂPĂTOARE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau vas special pentru adăpat. Stătea pînă la glezne în noroiul verzui și băltoacele de apă vărsată de vite din jgheabul adăpătoarei. DUMITRIU, N. 227. – Pl. și: adăpătoare (GALACTION, O. I 230).

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație specială pentru adăpat. – Din adăpa + suf. -(ă)toare.

ADĂPĂTOÁRE ~óri f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automată. /a adăpa + suf. ~ătoare

adăpătoare f. jghiab cu apă pentru vite.

adăpătoare f., pl. orĭ. Loc unde se adapă vitele (jgheab saŭ loc la rîŭ).

adăpător, ~oare [At: (a. 1642) GCR I, 98/18 / Pl: ~i, ~oare / E: adăpa + -tor] 1-2 a Care (se) adapă. 3 a (Fig) Care satisface. 4 sf Loc în care se adapă vitele. 5 sf (Ccr) Jghiab sau vas care servește la adăpatul animalelor. 6 sf (Reg) Vas special din care se adapă albinele.

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri

ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. și Transilv.) halău, (Munt., Olt. și Ban.) piuă. (~ pentru vite.)

ADĂPĂTOARE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. și Transilv.) halău, (Munt., Olt. și Ban.) piuă. (~ pentru vite.)

adăpătóare, adăpători, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor; valău. – Din adăpa + suf. -ătoare (DLRM, MDA).

adăpătóare, -ori, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor. – Din adăpa + -toare.