ÁLBIE albii s. f. 1. Vas lunguietz facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele a batjocori rau (pe cineva). 2. Portziune a unei vai acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. Lat. alvea.

álbie¹ sf [At: DOSOFTEI V. S. 4/2 / V: (reg) alvie / P: ~bie / Pl: ~i / E: ml alvea] 1 Vas lunguietz facut din lemn cioplit sau din doage Si: covata copaie. 2 (Fig; ilav) Din ~ Din pruncie. 3 (Fam; ie) A face (pe cineva) ~ (sau troaca) de porci (sau rar de caini) A batjocori. 4 Portziune a unei vai acoperita permanent sau temporar cu apa Si: matca. 5 (Reg; fig) Adancitura intre doua dealuri.

ÁLBIE albii s. f. 1. Vas lunguietz facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele a batjocori rau (pe cineva). 2. Portziune a unei vai acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. Lat. alvea.

ÁLBIE albii s. f. 1. Obiect de intrebuintzare casnica facut dintrun trunchi gros despicat in doua shi scobit; serveshte la spalatul rufelor la scaldatul shi la adormitul pruncilor la hranirea vitelor etc. V. covata copaie. Puse copilul intro albie. ISPIRESCU L. 60. Sa iei baietul cu albie cu tot shi sa vii cu dinsul la mine. CREANGA P. 173. ◊ Expr. A face pe cineva albie de porci (sau rar de ciini) = a batjocori a insulta pe cineva in mod grosolan. Capitanul... a tabarit asupra plutonierului la facut albie de porci shi ia pus in vedere cal zvirle tocmai in fundul Dobrogei daca va mai da motive de nemultzumire dlui Paga [moshierul]. REBREANU R. I 98. Daca nu vrei sa iei cimpii... te fac albie de cini. ALECSANDRI T. I 238. 2. Adincitura in scoartza pamintului prin care curge o apa; matca. Linga apa Lisei cladisera ruminii sat demult or fi fiind deatunci o suta de ani. Iau zis MaluSurpat caci Lisa ishi sapase albie prapastioasa. SADOVEANU M. C. 5. Din ce departari scoboara shi cit a luptat Dunarea k sa strabata aici! A trebuit sa spintece muntzii sashi sape albia in piatra dea curmezishul Carpatzilor. VLAHUTZA O. A. II 116. Se ducea la vadul de la albia unui piriiash. ISPIRESCU L. 122. ◊ Fig. Sa grabit sa indrume din nou discutzia catre albia veche. GALAN Z. R. 86. ♦ Fig. Depresiune de teren. Pronuntzat: bie. Pl. shi: (popular) albii (ODOBESCU la HEM).

ÁLBIE albii s. f. 1. Vas lunguietz facut din scandura sau dintrun trunchi despicat in doua shi scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta in mod grosolan a batjocori (pe cineva). 2. Adancitura in scoartza pamantului prin care curge o apa; matca. Lat. alveus „adancitura albie de rau”.

ÁLBIE ~i f. 1) Vas lunguietz de lemn sau de metal folosit la spalatul rufelor scaldatul copiilor etc. 2) Fagash al unei ape curgatoare; matca. ~a unui rau. [ G.D. albiei; Sil. bie] /<lat. alvea

albie f. 1. trunchiu lunguetz shi scobit inauntru pentru pastrat spalat scaldat sau adapat; 2. fundul unei ape curgatoare: raul ieshi din albia sa. [Lat. ALVEUS].

álbie (lat. pop. álbia cl. álveus albie. V. albina). 1. Copaĭe covata vas lung scobit dintr’un singur lemn cu fundu ratund de pastrat ceva de scaldat orĭ de leganat copiiĭ. Fig. A face pe cineva albie de porcĭ al batjocuri raŭ. (V. chersin cop). 2. Patu (matca) unuĭ riu. SHi álvie (Sadov. VR. 1928129).

álbie (bie) s. f. art. álbia (bia) g.d. art. álbiei; pl. álbii art. álbiile (bii)

álbie s. f. art. álbia g.d. art. álbiei; pl. álbii art. álbiile (sil. bii)

albie pl. albii

albie bia a. biei gen. a.

ÁLBIE s. 1. copaie covata (pop.) postava (reg.) molda (Mold. shi Bucov.) balie (Transilv.) spalator. (~ de rufe.) 2. curs matca vad (pop.) fagash pat (inv. shi reg.) scursura (reg.) vale (inv.) scafa. (A trecut ushor ~ raului.)

ALBIE s. 1. copaie covata (pop.) postava (reg.) molda (Mold. shi Bucov.) balie (Transilv.) spalator. (~ de rufe.) 2. curs matca vad (pop.) fagash pat (inv. shi reg.) scursura (reg.) vale (inv.) scafa. (A trecut ushor ~ riului.)

álbie (álbii) s. f. 1. Matca a unui riu. 2. Covata copaie vas facut dintrun trunchi scobit. Lat. alveus pop. albea (Pushcariu 58; CandreaDens. 43; REW 320; DAR; Graur BL V 87); cf. mil. albio ven. tarent. albi piem. arbi fr. auge (it. sp. port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia sa fie *albiu pe al carui pl. albii sa format din nou un s. albie (k sabiisabie); dupa DAR forma de sing. se explica printrun pl. n. *alvia. Pentru sensul 2 cf. glosa din CGL „alveus lignum excavatum in quo lavantur infantes”. Der. albier s. m. (persoana care face albii); albioara s. f. (albiutza) care CandreaDens. 44 il pun inutil in legatura cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea Elemente 404).

ALBIE. Subst. Albie albiutza (dim.) albioara covata (reg.) covatzica (dim.) copaie (reg.) copaitza (dim.) troaca trochitza (dim.) trocutza postava (pop.) molda (reg.) chersin (reg.) balie (reg.) capistere (reg.); baie baitza (dim.) scalda (pop.) scaldatoare (pop.) scaldushca (reg.) cada vana vanutza (dim.) ciupa (reg.). Crinta. Piua shteaza (reg.). Vb. A (se) spala a (se) scalda a (se) imbaia a (se) la (reg.). V. recipient spalare.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocari (pe cineva) adresandui injurii shi vorbe grele.