opțiuni
  • info

13 definiții pentru insulta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.

insulta vt [At: MAIORESCU, D. IV, 502 / Pzi: insult, (rar) ~tez / E: lat insulto, -are, fr insulter, it insultare] A jigni (5) pe cineva Si: (iuz) a insultarisi, (frr) a invectiva.

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Fig. Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203.

INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].

INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter)

A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare

insultà v. a ocărî cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe față.

*insúlt, a -á v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a sălta. V. exult, re-zult). Ultragiez, spun cuĭva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insultă auzu oamenilor, vorbește foarte prost.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insultá (a ~) vb., ind. prez. 3 insúltă

insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă

insult.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSULTÁ vb. v. jigni.

INSULTA vb. a jigni, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza.

Intrare: insulta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insulta
  • insultare
  • insultat
  • insultatu‑
  • insultând
  • insultându‑
 singular plural
  • insultă
  • insultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insult
 (să)
  • insult
  • insultam
  • insultai
  • insultasem
a II-a (tu)
  • insulți
 (să)
  • insulți
  • insultai
  • insultași
  • insultaseși
a III-a (el, ea)
  • insultă
 (să)
  • insulte
  • insulta
  • insultă
  • insultase
plural I (noi)
  • insultăm
 (să)
  • insultăm
  • insultam
  • insultarăm
  • insultaserăm
  • insultasem
a II-a (voi)
  • insultați
 (să)
  • insultați
  • insultați
  • insultarăți
  • insultaserăți
  • insultaseți
a III-a (ei, ele)
  • insultă
 (să)
  • insulte
  • insultau
  • insultară
  • insultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insulta, insultverb

  • 1. A aduce cuiva o insultă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: jigni ocărî ofensa ultragia
    • format_quote M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. DLRLC
    • format_quote figurat Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.