STRUJÍ strujesc vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curatza pene ramuri shtiuletzi de porumb etc. de partzile nefolositoare smulgandule shi indepartandule; a smulge anumite partzi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cutzitul cu dalta cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung a strunji. Din sl. stružiti.

struji vt [At: VARLAAM C. 431 / V: (ivr) ~ugi / Pzi: ~jesc / E: vsl строжити] 1 (Ivr; Mol; c. i. fiintze mai ales oameni sau partzi ale corpului lor) A strivi (5). 2 (Pex) A schingiui (9). 3 (Reg; c. i. obiecte de obicei friabile sau partzi ale acestora partzi ale plantelor etc.) A strivi (1). 4 (Mol; c. i. pene ramuri shtiuletzi de porumb etc.) A curatza (de anumite partzi nefolositoare indepartandule). 5 A smulge (anumite partzi folositoare in vederea utilizarii lor) Vz disloca. 6 (Pop; c. i. diferite materiale piese etc.) A ciopli (5). 7 (Pex) A strunji.

STRUJÍ strujesc vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curatza pene ramuri shtiuletzi de porumb etc. de partzile nefolositoare smulgandule shi indepartand aceste partzi; a smulge anumite partzi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cutzitul cu dalta cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung a strunji. Din sl. stružiti.

STRUJÍ strujesc vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la shtiuletzi de porumb pene ramuri etc.) A curatza de partzile nefolositoare smulgindule shi indepartindule; a smulge anumite partzi folositoare pentru a le utiliza. Struji frunze shi mushchi de pe tufari. La TDRG. Cind tei satura de strujit pene vei pisa malai. CREANGA P. 5. 2. A da la strung; a strunji. Imi petrec viatza strujind pentru ei minere de sabii. NEGRUZZI S. III 280. Cite trei sint meshteri mari: Unul sulitzami strujeshte. TEODORESCU P. P. 86. ◊ Fig. Nu e dat tuturor a crea ziceri shi a baga scalpelul in biata limba pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI S. I 255. 3. (Rar) A strivi a zdrobi. Mar in gura miam strujit. BIBICESCU P. P. 255. Varianta: strugí (I. IONESCU M. 413) vb. IV.

A STRUJÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (dalta cutzit barda etc.). 2) (obiecte) A curatza de invelish (coaja piele panushi etc.). ~ un batz. /<sl. stružiti

strujì v. Mold. 1. a da la strug; 2. a curatza bobitele de pe struguri: cand tei satura de strujit poame CR.; 3. a razui. [Slav. STRUJĬTI a rade a da la strung].

strugi v vz struji

STRUGÍ vb. IV v. struji.

strujésc v. tr. (vsl. stružiti strugati rad razuĭ cĭoplesc rinduĭesc. V. strug). Est. Cĭoplesc la strung cu rindeaŭa cu securea orĭ cu altceva. V. torn.

strují (a ~) (a curatza) (reg.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. strujésc imperf. 3 sg. strujeá; conj. prez. 3 sa strujeásca

strují (a curatza a ciopli) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. strujésc imperf. 3 sg. strujeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. strujeásca

struji (conj. strujeasca)

strujesc jeasca 3 conj. jeam 1 imp.

STRUJÍ vb. 1. v. strunji. 2. v. ciopli.

STRUJI vb. 1. a strunji (rar) a strungari. (A ~ o piesa la strung.) 2. a ciopli (Mold. Bucov. shi Ban.) a ciocirti. (~ lemnul cu cutzitul cu barda.)

strují (jésc ít) vb. 1. (Inv.) A rade a razui. 2. A ciopli a taia a daltui. 3. A strunji. 4. A dezghioca. Megl. strujǫs strujiri. Sl. stružiti „a razui” (Tiktin; Conev 76) cf. bg. straža rus. stružitĭ. Der. struj s. n. (Mold. rosatura la copitele cailor); strujan s. m. (cocean de porumb) care Conev 51 il deriva din sl. struženŭ; strujea s. f. (ashchie); strujitura s. f. (obiect razuit sau dezghiocat talash shpan); strujac s. n. (Trans. de N saltea); strujnitza s. f. (rindea cutzitoi; strungul rotarului) din sb. stružnica; nestrunjit adj. (brut). Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung.