STRUJÍ strujesc vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la shtiuletzi de porumb pene ramuri etc.) A curatza de partzile nefolositoare smulgindule shi indepartindule; a smulge anumite partzi folositoare pentru a le utiliza. Struji frunze shi mushchi de pe tufari. La TDRG. Cind tei satura de strujit pene vei pisa malai. CREANGA P. 5. 2. A da la strung; a strunji. Imi petrec viatza strujind pentru ei minere de sabii. NEGRUZZI S. III 280. Cite trei sint meshteri mari: Unul sulitzami strujeshte. TEODORESCU P. P. 86. ◊ Fig. Nu e dat tuturor a crea ziceri shi a baga scalpelul in biata limba pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI S. I 255. 3. (Rar) A strivi a zdrobi. Mar in gura miam strujit. BIBICESCU P. P. 255. Varianta: strugí (I. IONESCU M. 413) vb. IV.