STRUJÍ strujesc vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curatza pene ramuri shtiuletzi de porumb etc. de partzile nefolositoare smulgandule shi indepartandule; a smulge anumite partzi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cutzitul cu dalta cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung a strunji. Din sl. stružiti.