SAMBURE samburi s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe cu invelishul lemnos care contzine samantza; p. restr. partea moale a semintzei care contzine substantza germinativa. (Impr.) Samantza. 2. Fig. Parte centrala fundamentala esentziala a unui lucru a unei actziuni; miez inima nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrans de oameni care actzioneaza in mod organizat shi care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Fig. Esentza idee esentziala. 3. Fig. Particica farama. [Var.: (rar) sambúr s. m.] Cf. alb. sumbull thumbull.

sambure sm [At: ST. LEX. 173/1 / V: (pop) ~ur simbur (inv) sim~ sumbur / Pl: ~ri / E: ns cf alb thumbullë sumbullë] 1 Parte din interiorul unor fructe adesea cu invelishul tare shi lemnos care contzine samantza. 2 (Prc) Parte moale a semintzei care contzine substantza germinativa. 3 (Reg; ie) A fi doua inimi intrun ~ A fi trup shi suflet cu cineva. 4 (Reg) Miez (de nuca). 5 (Reg) Bob de grau. 6 (Reg; shis ~ de fag) Jir. 7 (Ban; lpl) Pasat dat de obicei de pomana. 8 (In vechile traditzii populare; is) Moshi de ~ri Nume dat diferitelor zile din an (mai ales zilei de sambata) considerate sarbatori in care se fac slujbe shi pomeni mortzilor. 9 (Fig; udp „de”) Cantitate foarte mica din ceva. 10 (Fig) Obiect lucru etc. de proportzii foarte mici Si: farama (2) strop (2). 11 (Pan) Parte centrala esentziala fundamentala a unui lucru sau a unei actziuni Si: nucleu. 12 Parte interioara Si: interior. 13 (Fig) Ceea ce este esentzial fundamental Si: esentza (1) fond (1) miez. 14 Loc sau punct de pornire de formare de dezvoltare a cuiva sau a ceva. 15 (Ilav) In ~ In embrion. 16 Grup restrans de persoane in jurul caruia se formeaza o grupare mai mare Si: (reg) miez nucleu. 17 Parte centrala a unei comete cu densitate shi luminozitate maxima. 18 (Inv) Nucleu.

sambure s.m. I 1 Parte din interiorul unor fructe cu invelishul lemnos care contzine samantza. Trecut shi viitor e in sufletul meu k padurea intrun sambure de ghinda (EMIN.). ◊ (pop. ) Moshi de samburi = nume dat anumitor zile din an (mai ales zilei de sambata) considerate sarbatori in care se fac slujbe de pomenire a mortzilor. ◊ Expr. (reg.) A fi doua inimi intrun sambure = a fi trup shi suflet cu cineva. ♦ Restr. Partea moale a semintzei care contzine substantza germinativa. Imi plac samburii de dovleac. ♦ (impr.) Samantza. Arden candelo lumina cat un sambure de mac (EMIN.). ◊ (reg.) Samburedefag = jir. ♦ (reg.) Miez de nuca. ♦ (reg.) Bob de grau. ♦ (reg.; la pl.) Pasat care se da de obicei de pomana. 2 Fig. (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Cantitate foarte mica din ceva; obiect lucru etc. de proportzii foarte mici; particica farama. Intrevad in spusele lui un sambure de adevar. ◊ Expr. Cat un sambure de mac v. mac. II Analog. 1 Parte centrala esentziala a unui lucru a unei actziuni; miez inima nucleu. Verbul e samburele frazei (PUSH.). ♦ Partea interioara; interior. Glasuri jalnice ies din samburele stancii (I. NEGR.). 2 Fig. Esentza idee esentziala. Samburele vietzei este egoismul shi haina lui minciuna (EMIN.). 3 Loc punct de pornire de formare a ceva; origine inceput. Ushor se recunoashte... samburele latin al limbii noastre (PUSH.). ◊ Loc.adv. In sambure = in embrion. 4 Concr. Grup restrans de oameni care actzioneaza in mod organizat pentru un anumit scop shi care formeaza nucleul unei grupari mai mari. Sa inchegat la 1857 samburele Unirii (HOG.). 5 (astron. ) Parte centrala a unei comete cu densitate shi luminozitate maxima. 6 (fiz.; inv. ) Nucleu. • pl. i shi (pop.) sambur s.m. / cf. alb. sumbullë thumbullë.

SAMBURE samburi s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe cu invelishul lemnos care contzine samantza; p. restr. partea moale a semintzei care contzine substantza germinativa. ♦ (Impr.) Samantza. 2. Fig. Parte centrala fundamentala esentziala a unui lucru a unei actziuni; miez inima nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrans de oameni care actzioneaza in mod organizat shi care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Fig. Esentza idee esentziala. 3. Fig. Particica farama. [Var.: (rar) sambur s. m.] Cf. alb. sumbull thumbull.

SAMBURE ~i m. 1) Samantza din interiorul unor fructe (cu sau fara invelishul dur care o protejeaza). ~ de caisa. 2) fig. Parte esentziala a unui lucru; miez; nucleu. 3) fig. Parte minimala din ceva; pic; farama. Un ~ de adevar. /Cuv. autoht.

sambur(e) m. 1. partea tare din interiorul unor poame (k piersica nuca pruna) ce contzine semantza; 2. partea centrala shi luminoasa a unei comete; 3. fig. origina inceputul unei societatzi: magul a aflat samburul lumii EM. [Albanez SUMBULA boaba nasture].

SAMBUR s. m. v. sambure.

sambur sm vz sambure

simbure sm vz sambure

SAMBUR s. m. v. sambure.

SÍMBURE s. m. v. simbure.

SÍMBUR s. m. v. simbure.

SÍMBURE simburi s. m. 1. Parte tare (lemnoasa) care se gaseshte in interiorul unor fructe shi care contzine samintza. Fira sa puna Simbure dealuna SHi iarba nebuna... sa fiarba la foc. COSHBUC P. II 148. Ia degraba... simburi de pepene. MARIAN NA. 14. (SHi in forma simbure) Trecut shi viitori e in sufletul meu k padurea intrun simbure de ghinda. EMINESCU N. 32. Am sai prezentez simburi de mere pe virful cutzitului. ALECSANDRI la TDRG. 2. Miezul comestibil al simburelui (1). Dulceatza cu simburi de caise. ♦ (Impropriu) Samintza (1). Sub icoana afumata unui sfint cu comanac Arden candelo lumina cit un simbure de mac. EMINESCU O. I 84. 3. Parte centrala (socotita k cea mai importanta); miez inima nucleu germen. Cremlinul a fost simburele in jurul caruia a crescut orashul. STANCU U.R.S.S. 97. ♦ Fig. Esentza idee esentziala. (Atestat in forma simbur) Magul priivea pe ginduri in oglinda lui de aur Undea cerului mii stele cantrun centru se adun... SHi cu varga zugraveshte drumurile lor gasite: Au aflat simburul lumii tot cei drept frumos shi bun. EMINESCU O. I 44. ♦ (Concretizat) Mic grup (de oameni) care formeaza inceputul unei grupari mai mari. Era gloata deasa in jurul simburelui de oameni care fusesera la el in ograda. DUMITRIU B. F. 105. Noi tinerii devenisem simburele imprejurul caruia se grupau ideile viitorului. GHICA S. 104. 4. Particica farima. In intunerec flacara inecata de fum a opaitzului abia tremura un simbure de lumina cetzoasa. C. PETRESCU S. 34. ◊ (Poetic) Minerii noshtri harnici de pe Jii Farama muntele in cioburi marunte In simburi de trasnet shi soare. DESHLIU G. 46. A intrat apoi intro gradina; Dintrun zarzar inflorit pe bratzul lui intins Petaleleau cazut k nishte simburi de lumina. D. BOTEZ P. O. 166. Variante: símbure símbur s. m.

símbure shi súmbure m. (alb. thúmbula nasture. Cp. cu vĭezure). Samintza de rozacee (caisa persica pruna cireasha) sh. a.: simburiĭ de caise is dulcĭ ceĭ de zarzare amarĭ. Invalishu dur al acesteĭ samintze: a calca pe simburĭ de masline (V. samintza). Fig. Grupare inchegata care formeaza inceputu (nucleŭ mez): simburele uneĭ societatzĭ. Forma su in Mold. Munt.

sambure s. m. art. samburele; pl. samburi

sambure s. m. art. samburele; pl. samburi

sambure ri.

simbure

SAMBURE s. (BOT.) samantza. (~ de dovleac.)

SAMBURE s. v. embrion esentza fond izvor inceput materie miez nucleu obarshie origine provenientza sursa.

SIMBURE s. (BOT.) samintza. (~ de dovleac.)

simbure s. v. EMBRION. ESENTZA. FOND. IZVOR. INCEPUT. MATERIE. MIEZ. NUCLEU. OBIRSHIE. ORIGINE. PROVENIENTZA. SURSA.

simbure (ri) s. m. 1. Samintza moale nucleu partea moale a fructelor cu coaja tare. 2. Miez samintza partea moale a fructelor carnoase. 3. Centru parte interioara. 4. Nucleu element primordial. 5. Nucleu de cometa. Var. simbure sumbure. Mr. simbura. Lat. sumbola symbola din gr. συμβολή. Sensul curent al gr. σύμβολον era cel de „emblema semn distinctiv” shi se aplica la obiectul a carui posesie permitea identificarea purtatorului. Un astfel de obiect era jumatatea unei oale sau fruct cu coaja dura a carui unire cu cealalta jumatate permitea judecarea autenticitatzii sale (cum se face cu contramarcile); shi de aici συμβολή „apropiere” shi σύμβολον „semnul care permite recunoashterea”. Se poate presupune k sensul sa extins de la ideea de „jumatate de fruct” la cea de „simbure nucleu partea moale din mijloc” a fructului. Celelalte explicatzii sint insuficiente: de la un cuvint dacic (Hasdeu Cuv. din Batrini I 309) din sl. zrŭno (Cihac II 344); de la un tracic *sumbula (Pascu I 191); din alb. thumbuljë (Philippide II 733; P. Papahagi Jb. XII 546; Tiktin; cf. Rosetti II 122) din lat. sabulum (P. Papahagi Dunarea II 79); anterior indoeurop. (Lahovary 341). Der. simburar s. m. (pasare conirostra Cocothraustes vulgaris); simburos adj. (cu mult simbure).