ESÉNTZA esentze s. f. 1. Ceea ce exprima principalul shi stabilul din obiecte shi din fenomene natura lor interna ascunsa latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esentza = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic extras din plante sau preparat sintetic shi folosit in farmacie in parfumerie sau pentru uzul casnic mai ales in alimentatzie. ♦ Substantza concentrata care diluata (cu apa) da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. Din fr. essence lat. essentia.

esentza sf [At: MESHT. DOFT. II 225^v/21 / V: (inv) ~tzie (S shi: essentzie) ~ncie (S shi: essencie) esintza (S shi: essintza) (reg) isantza is~ isentzie / S shi: (inv) ess~ / Pl: ~tze / E: fr essence it essenza lat essentia] 1 (Flz; ioc accident) Ceea ce constitue fondul elementul permanent shi constitutiv al unei fiintze al unui lucru etc. 2 (Flz; ioc accident) Ceea ce constitue natura intima a lucrurilor care nu poate fi cunoscuta sau demonstrata Si: substantza structura entitate. 3 Calitate proprie principala a unei fiintze sau a unui lucru. 4 Ansamblu de caracteristici constitutive shi invariabile. 5 (Ilav) In ~ In ceea ce este fundamental. 6 (Ial) In ultima analiza. 7 (Ilav; rar) Prin ~ Prin insashi natura sa Si: prin definitzie. 8 (Chm) Lichid volatil cu miros aromatic puternic extras din plante sau preparat sintetic. 9 (Rar) Emanatzie placuta Si: parfum (1). 10 Substantza concentrata care prin diluare da un produs alimentar. 11 (Inv; is) ~ de Orient Materie sidefie extrasa din solzii unor specii de peshti shi folosita la fabricarea perlelor artificiale. 12 (Sil) Specie de arbore care constituie arboretul principal dintro padure. 13 Specie de arbore. 14 Varietate de lemn.

ESÉNTZA esentze s. f. 1. Ceea ce exprima principalul shi stabilul din obiecte shi din fenomene natura lor interna ascunsa latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esentza = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic extras din plante sau preparat sintetic shi intrebuintzat in farmacie in parfumerie sau pentru uzul casnic mai ales in alimentatzie. ♦ Substantza concentrata care diluata (cu apa) da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. Din fr. essence lat. essentia.

ESÉNTZA esentze s. f. 1. (Fil.) Ceea ce exprima principalul din obiecte shi din fenomene latura lor interioara cea mai importanta procesele care se desfashoara in adincul lor; ea poate fi cunoscuta numai trecind de forma exterioara a lucrurilor patrunzind in adincul lor cu ajutorul gindirii. Atzi insushi teoria marxistleninista inseamna atzi insushi esentza acestei teorii shi a invatza sa o aplici creator la conditziile istorice concrete. SCINTEIA 1953 nr. 2605. ◊ Loc. adv. In esentza = in ceea ce are esentzial fundamental in ultima analiza. 2. (Chim.) Lichid volatil cu miros aromatic puternic extras din plante sau preparat sintetic shi intrebuintzat in farmacie shi in parfumerie sau pentru uzul casnic. Esentza de fructe. ▭ Servitorii incepeau sa mature sa deschida ferestrele sa pulverizeze esentza de brad. C. PETRESCU C. V. 179. ♦ Substantza concentrata care diluata de obicei in apa da un produs alimentar. Esentza de ceai. 3. (Silv.) Soi specie de arbori care intra in componentza arboretului principal dintro padure. Aceste specii [de insecte] colonizeaza frunzele esentzelor lemnoase foioase. FAUNA R. P. R. VIII₁ 31. Esentzele forestiere din aceste paduri sint fagul shi stejarul. I. IONESCU D. 267. ♦ Varietate de lemn. Esentza tare.

ESÉNTZA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte shi din fenomene totalitatea celor mai profunde shi stabile insushiri shi relatzii ale obiectelor shi proceselor ceea ce face k un lucru o fiintza sa fie ceea ce este constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substantze. ♦ Substantza concentrata care diluata da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintro padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi cf. it. essenza fr. essence].

ESÉNTZA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde shi stabile insushiri shi relatzii ale obiectelor shi proceselor realitatzii care constituie natura lor interna ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substantze. ◊ substantza concentrata care diluata da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintro padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence lat. essentia)

ESÉNTZA ~e f. 1) Ansamblu de trasaturi fundamentale necesare generale shi stabile ale unui lucru sau ale unui proces care fac k acesta sa se deosebeasca de altele; natura interna a unui lucru sau a unui proces. 2) Substantza mirositoare concentrata extrasa din plante sau preparata sintetic shi folosita in stare diluata in parfumerie sau in cofetarie. /<fr. essence lat. essentia

esentza f. 1. ceeace este sau exista: Dzeu e prima esentza; 2. ceeace constitue natura unui lucru: esentza virtutzii e lupta incontra raului; 3. substantza aromatica volatila: esentza de trandafir; 4. Bot. specie particulara de arbori.

*eséntza f. pl. e (lat. essentia d. esse a fi). Ceĭa ce constitue natura unuĭ lucru: esentza divina. Lichid móbil shi volátil. Tarie uleĭ aromatic obtzinut pin destilatziune: esentza de roze. Fel vorbind de arboriĭ uneĭ padurĭ: esentzele conifere predomina in padurile norduluĭ.

esencie sf vz esentza

esentzie sf vz esentza

esintza sf vz esentza

isantzie sf vz esentza

eséntza s. f. g.d. art. eséntzei; (lichide varietatzi de arbori) pl. eséntze

eséntza s. f. g.d. art. eséntzei; (lichide varietatzi de arbori de lemn) pl. eséntze

ESÉNTZA s. 1. chintesentza. (~ a unui proces.) 2. natura substantza. (~ a unui fenomen.) 3. v. baza. 4. v. fond.

ESENTZA s. 1. chintesentza. (~ a unui proces.) 2. natura substantza. (~ a unui fenomen.) 3. baza fundament temei temelie (inv.) cap. (~ conceptziei sale.) 4. fond materie (fig.) inima maduva miez nucleu simbure. (A intra in ~ chestiunii.)

ESENTZA esentze s.f. Lichid volatil cu aroma puternica numit shi ulei eteric extras din plante aromatice sau mirodenii (petale flori frunze fructe scoartza radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos de rom de anason de vanilie) care pastreaza integral proprietatzile acestora (aroma gust principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale in parfumerie sau k aromate in cofetarie shi patiserie sub forma de solutzie alcoolica (esentza de vanilie de migdale) sau k ulei aromatizat (ulei de lamaie de menta de trandafir); se obtzin esentze shi prin reducerea unei fierturi (esentza de ciuperci) prin infuzare (apa de trandafiri de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe usturoi ceapa frunze) in otzet sau in vin utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.