ESÉNTZA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte shi din fenomene totalitatea celor mai profunde shi stabile insushiri shi relatzii ale obiectelor shi proceselor ceea ce face k un lucru o fiintza sa fie ceea ce este constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substantze. ♦ Substantza concentrata care diluata da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintro padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi cf. it. essenza fr. essence].