ESÉNTZA esentze s. f. 1. Ceea ce exprima principalul shi stabilul din obiecte shi din fenomene natura lor interna ascunsa latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esentza = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic extras din plante sau preparat sintetic shi intrebuintzat in farmacie in parfumerie sau pentru uzul casnic mai ales in alimentatzie. ♦ Substantza concentrata care diluata (cu apa) da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. Din fr. essence lat. essentia.