SÍMBURE simburi s. m. 1. Parte tare (lemnoasa) care se gaseshte in interiorul unor fructe shi care contzine samintza. Fira sa puna Simbure dealuna SHi iarba nebuna... sa fiarba la foc. COSHBUC P. II 148. Ia degraba... simburi de pepene. MARIAN NA. 14. (SHi in forma simbure) Trecut shi viitori e in sufletul meu k padurea intrun simbure de ghinda. EMINESCU N. 32. Am sai prezentez simburi de mere pe virful cutzitului. ALECSANDRI la TDRG. 2. Miezul comestibil al simburelui (1). Dulceatza cu simburi de caise. ♦ (Impropriu) Samintza (1). Sub icoana afumata unui sfint cu comanac Arden candelo lumina cit un simbure de mac. EMINESCU O. I 84. 3. Parte centrala (socotita k cea mai importanta); miez inima nucleu germen. Cremlinul a fost simburele in jurul caruia a crescut orashul. STANCU U.R.S.S. 97. ♦ Fig. Esentza idee esentziala. (Atestat in forma simbur) Magul priivea pe ginduri in oglinda lui de aur Undea cerului mii stele cantrun centru se adun... SHi cu varga zugraveshte drumurile lor gasite: Au aflat simburul lumii tot cei drept frumos shi bun. EMINESCU O. I 44. ♦ (Concretizat) Mic grup (de oameni) care formeaza inceputul unei grupari mai mari. Era gloata deasa in jurul simburelui de oameni care fusesera la el in ograda. DUMITRIU B. F. 105. Noi tinerii devenisem simburele imprejurul caruia se grupau ideile viitorului. GHICA S. 104. 4. Particica farima. In intunerec flacara inecata de fum a opaitzului abia tremura un simbure de lumina cetzoasa. C. PETRESCU S. 34. ◊ (Poetic) Minerii noshtri harnici de pe Jii Farama muntele in cioburi marunte In simburi de trasnet shi soare. DESHLIU G. 46. A intrat apoi intro gradina; Dintrun zarzar inflorit pe bratzul lui intins Petaleleau cazut k nishte simburi de lumina. D. BOTEZ P. O. 166. Variante: símbure símbur s. m.