MOFLÚZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi. – Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

MOFLÚZ², mofluji și mofluzi, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care a dat faliment, falit. Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. ◊ Expr. A ieși sau a rămîne mofluz = a) a da faliment; b) a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămîne păcălit. Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. 2. Om nemulțumit, dezamăgit, blazat. Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. – Variantă: muflúz (CARAGIALE, O. III 39) s. m.

MOFLÚZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanțele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire. /<turc. müflüz

mofluz m. bancrut, falit. [Turc. MUFLUZ].

mufluz, ~ă smf vz mofluz

MUFLÚZ s. m. v. mofluz.

!mofluz (înv., fam.) (desp. mo-fluz) adj. m., s. m., pl. mofluzi; adj. f., s. f. mofluză, pl. mofluze

!moflúz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. moflúzi/moflúji; adj. f., s. f. moflúză, pl. moflúze

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze

mofluz

mofluz, -ji.

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

MOFLÚZ s. v. bancrutar, bancrută, crah, faliment, falit.

mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

mofluz s. v. BANCRUTAR. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. FALIT.