falit ~a smf a [At: MACEDONSKI O. I 45 / Pl: ~itzi ~e / E: it fallito] 12 (Persoana) care se afla in stare de faliment. 34 (Fig) (Persoana) care a eshuat in actziunile sale. 56 (Fam; dep) (Om) lipsit de importantza.

FALÍT A falitzi te adj. (In economia capitalista; despre persoane) Care a fost declarat in stare de faliment; insolvabil (invechit) mofluz. Samsarii se intreaba sa afle dea murit Vrun negustor de bursa ori vrun lipscan falit. MACEDONSKI O. I 45. ◊ (Substantivat) Camionul era aproape plin pentru k venise incarcat de la altzi falitzi. SAHIA N. 92. ♦ Fig. Care a suferit un eshec dezastruos care sa compromis din punct de vedere politic sau moral. Politician falit.

FALÍT A adj. s.m. shi f. (Comerciant industriash bancher) care a incetat platzile declarat de o instantza judiciara in stare de faliment. ♦ (Fig.) Prabushit ruinat distrus. [Cf. germ. Fallit it. fallito].

FALÍT A adj. s. m. (comerciant industriash bancher) care se afla in stare de faliment; bancrut. ◊ (fig.) (cel) care a suferit un eshec total; ruinat. (< it. fallito)

FALÍT ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre persoane) 1) Care este declarat insolvabil de o instantza judecatoreasca; aflat in faliment. 2) fig. Care a suferit un eshec total. /<it. fallito

falit m. cel ce a dat faliment.

*falít a s. shi adj. (it. fallito de unde shi fr. failli). Care a dat faliment: negustor falit. V. mufluz.

falít adj. m. s. m. pl. falítzi; adj. f. s. f. falíta pl. falíte

falít s. m. adj. m. pl. falítzi; f. sg. falíta pl. falíte

FALÍT adj. s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar (inv.) mofluz mofluzit. (Un ~ shi creditorii sai.)

FALIT adj. s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar (inv.) mofluz mofluzit. (Un ~ shi creditorii sai.)