distrús, ~ă a [At: LM / V: (îrg) des~ / Pl: ~úși, ~e / E: distruge] 1 Redus la nimic Si: dărăpănat, dărâmat, desființat, nimicit, (înv) răpus, ruinat, stricat. 2 (D. țesuturi organice) Necrozat. 3 (D. ființe) Omorât. 4 (Pex; d. ființe) Zdrobit. 5 (Fig; d. oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral Si: (înv) răpus.

DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, ruinat, dărîmat.

DISTRÚS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge].

DISTRÚS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

DISTRUS adj. 1. devastat, nimicit, pîrjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. exterminat, nimicit, stîrpit. (O populație ~.) 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. nimicit, zdrobit, (înv. și reg.) spart. (O cetate ~.) 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)

CARTHAGINEM ESSE DELENDAM V. DELENDA (EST) CARTHAGO.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (să fie) distrusă – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam” („Pe de altă parte, socot că Cartagina trebuie distrusă”), cuvinte prin care Cato cel Bătrân își încheia discursurile în Senat, reamintind romanilor că orașul împotriva căruia purtaseră un război îndârjit constituie o permanentă amenințare pentru ei. În sens larg, idee obsedantă.