optziuni

8 definitzii pentru bancrut

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

bancrút sm vz bancrutar

bancrút s.m. (fin.) Bancrutar. • pl. tzi. /<germ Bankrott.

BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott cf. it. bancarottiere].

BANCRÚT s. m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)

bancrut m. falit.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

bancrút (rar) s. m. pl. bancrútzi

BANCRÚT bancrutzi s.m. (sil. mf. banc).

bancrút s. m. (sil. mf. banc ) pl. bancrútzi

Intrare: bancrut
  • silabatzie: banc- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancrutzi
  • bancrutzii
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancrutzi
  • bancrutzilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)