opțiuni

8 definiții pentru bancrut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrút sm vz bancrutar

bancrút s.m. (fin.) Bancrutar. • pl. -ți. /<germ Bankrott.

BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

BANCRÚT s. m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)

bancrut m. falit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

BANCRÚT, bancruți, s.m. (sil. mf. banc-).

bancrút s. m. (sil. mf. banc -), pl. bancrúți

Intrare: bancrut
  • silabație: banc- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)