opțiuni
  • info

16 definiții pentru lălâu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [Pl. și: (f.) lălăie] – Probabil formație onomatopeică.

lălâu, ~âie a [At: HEM / V: (rar) ~lău, lalău / Pl: ~âi, ~âie / E: cf lăla, pbl fo] 1 (D. persoane) Înalt și slab, cu mâini și cu picioare lungi Si: deșirat. 2 Care are mișcări leneșe, lipsite de grație. 3 Neglijent. 4 Care este îmbrăcat neîngrijit Si: dezmățat. 5 (Reg) Timid. 6 Tont. 7 Prea larg.

LĂLẤU, -ẤIE, lălâi, -âie, adj. Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. – Probabil formație onomatopeică.

LĂLÂU ~ie (~i) și substantival Care se mișcă greoi și neîndemânatic; cu mișcări lipsite de grație; prostănac; nătărău. /Onomat.

lalău, ~ăie a vz lălâu

lălău, ~ăie[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, forma de feminin fără accent — LauraGellner

lelău[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

LĂLÎ́U, -Î́IE, lălîi, -e, adj. Cu mișcări greoaie și lipsite de grație; bleg. Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144. Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25. Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26. ♦ (Substantivat, rar) Prostănac, nătăfleț. N-ai decît să te duci... la colonadă, unde lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329.

lălău a. Mold. cate umblă lela: o fată lălaie CR. ║ m. gură-cască, găgăuță: unde lălăii cască gura NEGR. (V. lela].

lălî́ŭ, -î́ĭe adj. (cp. cu pv. lalo, sp. lelo, fr. Lorena lalá, om prost [Lbk. 4860] și cu sîrb. lóla, om lălîŭ [Bern. 1, 730], haĭmana [Dicț. Stevovicĭ]; pol. lola, femeĭe dezordonată). Fam. Iron. Prea înalt și slab (deșirat): fată lălîĭe, fete lălîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lălấu (fam.) adj. m., f. lălấie, pl. m. și f. lălấi

lălâu adj. m., pl. lălâi; f. sg. lălâie, pl. lălâie/lălâi

lălâu, -lâie; -lâi, -lâie.

lălîu, pl. lălîi, f. lălîie, pl. lălîie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. neglijent.

LĂLÎU adj. bleg, indolent, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

Intrare: lălâu
lălâu adjectiv
adjectiv (A102)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lălâu
  • lălâul
  • lălâu‑
  • lălâie
  • lălâia
plural
  • lălâi
  • lălâii
  • lălâie
  • lălâiele
genitiv-dativ singular
  • lălâu
  • lălâului
  • lălâie
  • lălâiei
plural
  • lălâi
  • lălâilor
  • lălâie
  • lălâielor
vocativ singular — —
plural — —
lalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lălâu, lălâieadjectiv

  • 1. familiar Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bleg
    • format_quote Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144. DLRLC
    • format_quote Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25. DLRLC
    • format_quote Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26. DLRLC
  • comentariu feminin Plural și: lălăie. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.