opțiuni
  • info

16 definiții pentru lălâu

din care

Explicative DEX

LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [Pl. și: (f.) lălăie] – Probabil formație onomatopeică.

lălâu, ~âie a [At: HEM / V: (rar) ~lău, lalău / Pl: ~âi, ~âie / E: cf lăla, pbl fo] 1 (D. persoane) Înalt și slab, cu mâini și cu picioare lungi Si: deșirat. 2 Care are mișcări leneșe, lipsite de grație. 3 Neglijent. 4 Care este îmbrăcat neîngrijit Si: dezmățat. 5 (Reg) Timid. 6 Tont. 7 Prea larg.

LĂLẤU, -ẤIE, lălâi, -âie, adj. Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. – Probabil formație onomatopeică.

LĂLÂU ~ie (~i) și substantival Care se mișcă greoi și neîndemânatic; cu mișcări lipsite de grație; prostănac; nătărău. /Onomat.

lalău, ~ăie a vz lălâu

lălău, ~ăie[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, forma de feminin fără accent — LauraGellner

lelău[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

LĂLÎ́U, -Î́IE, lălîi, -e, adj. Cu mișcări greoaie și lipsite de grație; bleg. Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144. Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25. Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26. ♦ (Substantivat, rar) Prostănac, nătăfleț. N-ai decît să te duci... la colonadă, unde lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329.

lălău a. Mold. cate umblă lela: o fată lălaie CR. ║ m. gură-cască, găgăuță: unde lălăii cască gura NEGR. (V. lela].

lălî́ŭ, -î́ĭe adj. (cp. cu pv. lalo, sp. lelo, fr. Lorena lalá, om prost [Lbk. 4860] și cu sîrb. lóla, om lălîŭ [Bern. 1, 730], haĭmana [Dicț. Stevovicĭ]; pol. lola, femeĭe dezordonată). Fam. Iron. Prea înalt și slab (deșirat): fată lălîĭe, fete lălîĭ.

Ortografice DOOM

!lălấu (fam.) adj. m., f. lălấie, pl. m. și f. lălấi

lălâu adj. m., pl. lălâi; f. sg. lălâie, pl. lălâie/lălâi

lălâu, -lâie; -lâi, -lâie.

lălîu, pl. lălîi, f. lălîie, pl. lălîie

Relaționale

LĂLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. neglijent.

LĂLÎU adj. bleg, indolent, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

Intrare: lălâu
lălâu adjectiv
adjectiv (A102)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lălâu
  • lălâul
  • lălâu‑
  • lălâie
  • lălâia
plural
  • lălâi
  • lălâii
  • lălâie
  • lălâiele
genitiv-dativ singular
  • lălâu
  • lălâului
  • lălâie
  • lălâiei
plural
  • lălâi
  • lălâilor
  • lălâie
  • lălâielor
vocativ singular — —
plural — —
lalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lălâu, lălâieadjectiv

  • 1. familiar Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bleg
    • format_quote Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144. DLRLC
    • format_quote Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25. DLRLC
    • format_quote Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26. DLRLC
  • comentariu feminin Plural și: lălăie. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.