12 definiții pentru prostănac (s.m.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prostănac [At: POLIZU / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~aci, ~ace / E: prostan + -ac] 1-2 smf, a (Om) lipsit de inteligență Si: prost (53-54). 3 a (Rar) Prostesc (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -e, adj. Prost, mărginit, bleg, nătîng. Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, E. 229. Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. ◊ (Substantivat) Prostănacul de Ungureanu se duce mereu- mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. ♦ Care denotă prostie. O frumusețe prostănacă este un farmec mort. DELAVRANCEA, H. T. 49.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prostănac a. și m. tare prost.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; f. sg. prostănácă, pl. prostănáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROSTĂNÁC adj., s. v. prost.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSTĂNAC adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Mare ~ mai era!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prostănac, prostănacisubstantiv masculin prostănacă, prostănacesubstantiv feminin prostănac, prostănacăadjectiv
- 1. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. DLRLC
- El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, E. 229. DLRLC
- Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. DLRLC
- Prostănacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. DLRLC
-
etimologie:
- Prostan + sufix -ac. DEX '98 DEX '09