INGREUIÁ ingreuiez vb. I. (Rar) 1. Tranz. shi refl. A (se) face mai greu; a (se) ingreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzatzie de greutate de apasare. I se ingreiuaza pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face k ceva sa devina mai anevoios; a ingreuna a pricinui cuiva greutatzi. [Pr.: greu. Prez. ind. shi: ingréui] In + greoi.

ingreuia [At: CORESI EV. 335/8 / P: ~greuia / Pzi: ~iez (pop) ingreui / E: in + greoi] 12 vtr A (se) face mai greu Si: a (se) ingreuna (12) (nob) a (se) ingreutatzi (12). 3 vr A manca exagerat de mult Si: a se ingreuna (3) (nob) a se ingreutatzi (3). 4 vt (Nob) A lega greutatzi de ceva Si: a ingreuna (4) (nob) a ingreutatzi (4). 5 vt (SHfg) A apasa. 6 vt A impovara cu greutatzi Si: a ingreuna (6) (nob) a ingreutatzi (6). 7 vt (Fig) A pune prea multe biruri Si: a ingreuna (7) (nob) a ingreutatzi (7). 8 vt A da foarte mult de lucru Si: a ingreuna (8) (nob) a ingreutatzi (8). 910 vtr (Fig) (A face sa devina sau) a deveni anevoios Si: a (se) ingreuna (910) (nob) a (se) ingreutati (910). 11 vr (Fig; d. o casa o gospodarie etc.) A deveni greu de administrat Si: a se ingreuna (11) (nob) a se ingreutatzi (11). 12 vt A moleshi. 13 vt (Fig) A copleshi. 1415 vtr (inv; fig) (A produce sau) a avea o senzatzie de apasare de greutate Si: a (se) ingreuna (1415). 16 vt (Fig) A produce cuiva dificultatzi Si: a ingreuna (16). 17 vt (Pop; d. o femeie) A lasa insarcinata Si: a ingreuna (17). 18 vr A fi cuprins de lene Si: a se ingreuna (18). 19 vr (Inv) A se supara.

INGREUIÁ ingreuiez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) face mai greu; a (se) ingreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzatzie de greutate de apasare. I se ingreuiaza pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face k ceva sa devina mai anevoios; a ingreuna a pricinui cuiva greutatzi. [Pr.: greu. Prez. ind. shi: ingréui] In + greoi.

INGREUIÁ ingreuiez shi (rar) ingréui vb. I. Tranz. 1. (In opozitzie cu ushura) A face k cineva sau ceva sa fie mai greu. Nungreuia stapine a tzarii grea povara. ALECSANDRI T. II 167. Daca natura ma facut ushor pentru ce sa ma ingreuie cit un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI S. I 40. Noi cu povoara ce aveam Lesne pe cale mergeam Dar dumneavoastra neatzi inshelat Povoara neatzi ingreuiat. SEVASTOS N. 205. 2. (In opozitzie cu inlesni) A face k un lucru sa fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutatzi. Eroica lupta a muncitorilor ceferishti a ingreuiat burgheziei shi moshierimii romine fascizarea tzarii. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu Opintea shi sufla greu SHi cotiga scirtziia SHi calea sengreuia. ALECSANDRI P. P. 98. (Fig.) Acum... tzi sa ingreuiat shi gospodaria. CREANGA P. 161. 3. Fig. (In opozitzie cu inviora) A face sa fie greoi a moleshi. Nu te da ingreuiat de somn. SBIERA P. 141. ♦ Refl. (Invechit) A se arata greoi lenesh la treaba; a se lasa greu. Te rog domnule numai nu te ingreuia. Slujba cetzi cer este de un interes natzional. KOGALNICEANU S. 197. 4. Fig. A produce o senzatzie de apasare de greutate. Simtzi ceva cal cam ingreuiaza pre linga timple. ISPIRESCU U. 110. ◊ Refl. Amortzeala ma cuprinsese shi pleoapele mi se ingreuiau. SADOVEANU O. I 353. ♦ Refl. A se ingramadi impovarind (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile noua altele shi iar altele care aveau sa se ingreuie asupra lui k un munte. SADOVEANU Z. C. 327. Pronuntzat: greu.

A INGREUIÁ ~iéz tranz. 1) A face sa se ingreuieze; a face sa fie greu. 2) fig. A apasa provocand o stare (fizica sau psihica) grea. [Sil. ingreuia] /in + greoi

A SE INGREUIÁ ma ~iéz intranz. 1) (despre fiintze sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre actziuni cai de comunicatzie) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi mai incet la lucru. 4) fig. A produce o senzatzie de apasare de greutate. 5) fig. A deveni (mai) impovarator. /in + greoi

ingreunà (ingreuià) v. 1. a incarca cu greu: casa s’a mai ingreunat cu un mancau CR. 2. fig. a face greoiu: ashi ingreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

ingréuĭ shi uĭéz a ĭá v. tr. (d. greŭ saŭ d. lat. *ingrevo [ild. ingravo] áre. V. ingrelez). Fac greŭ pun greutatzĭ: nu ingreuĭa caru k boiĭ n’aŭ sa poata trage. Fig. Fac greŭ dificil: nu ingreuĭa lucrarile! V. refl. Devin greŭ greoĭ saŭ dificil: caru s’a ingreuĭat teaĭ ingreuĭat de multa grasime lucrarile s’aŭ ingreuĭat.

ingreunéz v. tr. (lat. *ingrévino áre d. *grĕvis ild. gravis greŭ). Fac grea gravida. Uniĭ zic shi ingreunez ild. ingreuĭez ceĭa ce e rar shi urit.

ingreuiá (a ~) (rar) (greu) vb. ind. prez. 1 sg. ingreuiéz 3 ingreuiáza 1 pl. ingreuiém; conj. prez. 3 sa ingreuiéze; ger. ingreuínd

ingreuiá vb. (sil. greuia) ind. prez. 1 sg. ingreuiéz 3 sg. shi pl. ingreuiáza 1 pl. ingreuiém; conj. prez. 3 sg. shi pl. ingreuiéze; ger. ingreuínd

ingreuiez uiaza 3 uiam 1 imp. uind ger. uiere inf. s.

INGREUIÁ vb. 1. v. impovara. 2. v. agrava.

INGREUIA vb. a (se) agrava a (se) inrautatzi. (Situatzia infractorului sa ~.)

A (se) ingreuia ≠ a (se) ushura