INGREUIÁ ingreuiez shi (rar) ingréui vb. I. Tranz. 1. (In opozitzie cu ushura) A face k cineva sau ceva sa fie mai greu. Nungreuia stapine a tzarii grea povara. ALECSANDRI T. II 167. Daca natura ma facut ushor pentru ce sa ma ingreuie cit un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI S. I 40. Noi cu povoara ce aveam Lesne pe cale mergeam Dar dumneavoastra neatzi inshelat Povoara neatzi ingreuiat. SEVASTOS N. 205. 2. (In opozitzie cu inlesni) A face k un lucru sa fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutatzi. Eroica lupta a muncitorilor ceferishti a ingreuiat burgheziei shi moshierimii romine fascizarea tzarii. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu Opintea shi sufla greu SHi cotiga scirtziia SHi calea sengreuia. ALECSANDRI P. P. 98. (Fig.) Acum... tzi sa ingreuiat shi gospodaria. CREANGA P. 161. 3. Fig. (In opozitzie cu inviora) A face sa fie greoi a moleshi. Nu te da ingreuiat de somn. SBIERA P. 141. ♦ Refl. (Invechit) A se arata greoi lenesh la treaba; a se lasa greu. Te rog domnule numai nu te ingreuia. Slujba cetzi cer este de un interes natzional. KOGALNICEANU S. 197. 4. Fig. A produce o senzatzie de apasare de greutate. Simtzi ceva cal cam ingreuiaza pre linga timple. ISPIRESCU U. 110. ◊ Refl. Amortzeala ma cuprinsese shi pleoapele mi se ingreuiau. SADOVEANU O. I 353. ♦ Refl. A se ingramadi impovarind (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile noua altele shi iar altele care aveau sa se ingreuie asupra lui k un munte. SADOVEANU Z. C. 327. Pronuntzat: greu.