optziuni
  • info

13 definitzii pentru durui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DURUÍ dúrui vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule rotzile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare in timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. shi tranz. Fig. A vorbi repede fara intrerupere (shi cu glas ridicat); a turui. Dur2 + suf. ui.

DURUÍ dúrui vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule rotzile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare in timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. shi tranz. Fig. A vorbi repede fara intrerupere (shi cu glas ridicat); a turui. Dur2 + suf. ui.

DURUÍ dúrui vb. IV. 1. Intranz. (Despre un vehicul sau o mashina cu rotzi despre rotzile lor etc.) A face zgomot mare in mers; a hurui. Carutza duruie pina la noi acasa. STANCU D. 181. Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU I. II 75. Duruie surd in incaperea extrema mashina de cusut. id. C. V. 49. ♦ Fig. A vorbi repede fara intrerupere shi cu glasul ridicat. Uneori doua cumetre se certau shi glasurile lor minioase duruiau fara intrerupere un rastimp. SADOVEANU O. IV 28. ♦ (Rar) A lucra la o mashina care huruie. Amalia nevasta lui Mogrea duruia la mashina de cusut. C. PETRESCU I. II 128. ♦ A lovi in ceva producind zgomote scurte shi repetate; a bate darabana. Mazarichea duruia pe mantai can tabla ciocanea infundat in caciuli ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953 155. 2. Tranz. (Rar) A da (pe cineva) dea dura. (Fig.) Au fost shi aci stapini... dar revolutzia poporului ia duruit. SADOVEANU M. C. 108.

A DURUÍ dúrui intranz. pop. 1) (despre vehicule motoare shi obiecte in mishcare) A produce un zgomot asurzitor continuu; a hurui. 2) A vorbi mult shi fara rost; a flecari; a trancani; a palavragi. [Sil. rui] /dur + suf. ~ui

duruì v. a trece facand sgomot: trasura durue. [Onomatopee].

dúruĭ a í v. intr. (d. durdur huĭetu roatelor pe teren zgruntzuros. V. dura). Huruĭ produc huĭetu durdur (k trasurile pe drum sh.a.): cĭocanitoarea duruĭa in scoartza cu clontzuĭ negru (Sadov. VR. 1930 910 194). SHi duraĭ.

duraì v. Mold. V. duruì.

dúraĭ ít V. duruĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

duruí (a ~) vb. ind. prez. 3 dúruie imperf. 3 sg. duruiá; conj. prez. 3 sa dúruie

duruí vb. ind. shi conj. prez. 1 sg. dúrui 3 sg. shi pl. dúruie imperf. 3 sg. duruiá

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DURUÍ vb. v. hurui.

DURUI vb. a durai a hodorogi a hurui (rar) a turui (pop.) a trancani (reg.) a hurdui a troncani (prin Ban.) a trascari. (Carutza ~ pe strada pietruita.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

duruí duruiesc vb. tranz. A rostogoli: „Apoi fata ceea duraie galeata la cealalta fata” (Papahagi 1925: 321). Din dura; cf. durai (MDA).

duruí duruiesc vb. tranz. A rostogoli: „Apoi fata ceea duraie galeata la cealalta fata” (Papahagi 1925: 321). Din dura; cf. durai.

Intrare: durui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durui
  • duruire
  • duruit
  • duruitu‑
  • duruind
  • duruindu‑
 singular plural
  • duruie
  • duruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • durui
 (sa)
  • durui
  • duruiam
  • duruii
  • duruisem
a II-a (tu)
  • durui
 (sa)
  • durui
  • duruiai
  • duruishi
  • duruiseshi
a III-a (el, ea)
  • duruie
 (sa)
  • duruie
  • duruia
  • durui
  • duruise
plural I (noi)
  • duruim
 (sa)
  • duruim
  • duruiam
  • duruiram
  • duruiseram
  • duruisem
a II-a (voi)
  • duruitzi
 (sa)
  • duruitzi
  • duruiatzi
  • duruiratzi
  • duruiseratzi
  • duruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • duruie
 (sa)
  • duruie
  • duruiau
  • duruira
  • duruisera
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durai
  • duraire
  • durait
  • duraitu‑
  • duraind
  • duraindu‑
 singular plural
  • duraieshte
  • duraitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • duraiesc
 (sa)
  • duraiesc
  • duraiam
  • duraii
  • duraisem
a II-a (tu)
  • duraieshti
 (sa)
  • duraieshti
  • duraiai
  • duraishi
  • duraiseshi
a III-a (el, ea)
  • duraieshte
 (sa)
  • duraiasca
  • duraia
  • durai
  • duraise
plural I (noi)
  • duraim
 (sa)
  • duraim
  • duraiam
  • durairam
  • duraiseram
  • duraisem
a II-a (voi)
  • duraitzi
 (sa)
  • duraitzi
  • duraiatzi
  • durairatzi
  • duraiseratzi
  • duraisetzi
a III-a (ei, ele)
  • duraiesc
 (sa)
  • duraiasca
  • duraiau
  • duraira
  • duraisera
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durai
  • duraire
  • durait
  • duraitu‑
  • duraind
  • duraindu‑
 singular plural
  • duraie
  • duraitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • durai
 (sa)
  • durai
  • duraiam
  • duraii
  • duraisem
a II-a (tu)
  • durai
 (sa)
  • durai
  • duraiai
  • duraishi
  • duraiseshi
a III-a (el, ea)
  • duraie
 (sa)
  • duraie
  • duraia
  • durai
  • duraise
plural I (noi)
  • duraim
 (sa)
  • duraim
  • duraiam
  • durairam
  • duraiseram
  • duraisem
a II-a (voi)
  • duraitzi
 (sa)
  • duraitzi
  • duraiatzi
  • durairatzi
  • duraiseratzi
  • duraisetzi
a III-a (ei, ele)
  • duraie
 (sa)
  • duraie
  • duraiau
  • duraira
  • duraisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

durui, duruiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vehicule rotzile unui vehicul etc.) A face zgomot mare in timpul mersului. DEX '98 DLRLC
    sinonime: hurui
    • format_quote Carutza duruie pina la noi acasa. STANCU D. 181. DLRLC
    • format_quote Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU I. II 75. DLRLC
    • format_quote Duruie surd in incaperea extrema mashina de cusut. C. PETRESCU C. V. 49. DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv figurat A vorbi repede fara intrerupere (shi cu glas ridicat). DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecari palavragi trancani turui vorbi
    • format_quote Uneori doua cumetre se certau shi glasurile lor minioase duruiau fara intrerupere un rastimp. SADOVEANU O. IV 28. DLRLC
    • 2.1. rar A lucra la o mashina care huruie. DLRLC
      • format_quote Amalia nevasta lui Mogrea duruia la mashina de cusut. C. PETRESCU I. II 128. DLRLC
    • 2.2. A lovi in ceva producand zgomote scurte shi repetate; a bate darabana. DLRLC
      • format_quote Mazarichea duruia pe mantai can tabla ciocanea infundat in caciuli ciupea din obraji. V. ROM. noiembrie 1953 155. DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A da (pe cineva) dea dura. DLRLC
    • format_quote figurat Au fost shi aci stapini... dar revolutzia poporului ia duruit. SADOVEANU M. C. 108. DLRLC
etimologie:
  • Dur + sufix ui. DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.