15 definitzii pentru distruge

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRÚGE distrúg vb. III. Tranz. A face sa nu mai existe (stricand spargand daramand etc.); a nimici a ruina. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A face sashi piarda sau ashi pierde intreaga avere intreaga sanatate intreaga linishte sufleteasca etc. [Perf. s. distruséi part. distrus] Din it. distruggere.

DISTRÚGE distrúg vb. III. Tranz. A face sa nu mai existe (stricand spargand daramand etc.); a nimici a ruina. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A face sashi piarda sau ashi pierde intreaga avere intreaga sanatate intreaga linishte sufleteasca etc. [Perf. s. distruséi part. distrus] Din it. distruggere.

distrúge [At: NEGULICI / V: ~uí destruí des~ / Pzi: distrúg / E: fr détruire it distruggere] 12 vtr A disparea sau a face sa nu mai existe (stricand arzand spargand daramand etc.) Si: a (se) devasta a (se) nimici (inv) a (se) nimicnici a (se) oscarbi a (se) prapadi a (se) pustii a (se) rade (reg) a (se) rantui a (se) ravashi a (se) ruina a (se) strica. 3 vt (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a rani. 4 vt (C.i. fiintze) A omori. 5 vt (Pex; c.i. fiintze) A zdrobi. 67 vtr (Fig) Ashi pierde sau a face pe cineva sashi piarda intreaga sanatate avere linishte sufleteasca etc. Si: (irg) a omori (ivp) a rapune a (se) ruina a (se) rupe a (se) saraci.

DISTRÚGE distrúg vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face sa nu mai existe (spargind ruinind etc.); a nimici. Aceste ape violente care rup stinci doboara copaci distrug drumuri shi locuintze omeneshti... se numesc torentzi. MINERALOGIA 53. [Apa] ishi indreapta torentele de inalta tensiune asupra muntzilor distrugindui. BOGZA C. O. 179. ◊ Absol. Vintul... poate shi macina shi distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. Ia distrus fericirea. Forme gramaticale: perf. s. distrusei part. distrus.

DISTRÚGE vb. III. tr. A face sa nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg perf. s. usei part. us. / < it. distrugere].

DISTRÚGE vb. tr. a face sa nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face sa se distruga. 2) (persoane animale plante localitatzi etc.) A face sa nu mai existe; a shterge de pe fatza pamantului; a nimici; a prapadi. /<it. distruggere

A SE DISTRÚGE ma distrúg intranz. 1) (despre constructzii) A se preface in ruine; a se darama; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sarac; ashi pierde intreaga avere; a saraci; a se ruina. 3) Ashi pierde sanatatea. /<it. distruggere

distruge v. 1. a darama o cladire; 2. fig. a nimici a face sa dispara: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.

* distrúg ús a úge v. tr. (it. distrúggere d. lat. destrúere; fr. détruire. V. con shi instruesc obstruez). Nimicesc darim desfiintzez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea (fig.) shtiintza distruge prejudiciile. Ucid suprim. V. refl. Ma nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

distrúge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. distrúg 1 pl. distrúgem imperf. 3 sg. distrugeá; ger. distrugand; part. distrús

distrúge vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. distrúg 1 pl. distrúgem; part. distrús

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISTRÚGE vb. 1. a devasta a nimici a parjoli a prapadi a pustii (reg.) a pustului (inv.) a sfarshi a strica. (Dushmanii au ~ tot ce lea ieshit in cale.) 2. a desfiintza a lichida a nimici a prapadi (fig.) a topi. (Ia ~ pe totzi.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici a rade a zdrobi (inv. shi reg.) a sparge (fig.) a pulveriza a shterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci a (se) prapadi (inv. shi reg.) a (se) ticaloshi (fig.) a (se) ruina. (Bautura la ~.) 7. v. vatama. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici a (se) prapadi a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici (fig.) a sfarama a ucide a zdrobi. (Ia ~ toate visurile.) 11. a (se) manca a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

DISTRUGE vb. 1. a devasta a nimici a pirjoli a prapadi a pustii (reg.) a pustului (inv.) a sfirshi a strica. (Dushmanii au ~ regiunea.) 2. a desfiintza a lichida a nimici a prapadi (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul in cale.) 3. a extermina a masacra a macelari a nimici a prapadi a stirpi (pop. shi fam.) a casapi (reg.) a chesagi (inv.) a conceni a snopi a stropshi. (A ~ intreaga populatzie.) 4. a nimici a potopi a prapadi a sfarima a zdrobi a zvinta (inv. shi pop.) a pierde a rapune a risipi (pop.) a ispravi a zdrumica (inv. shi reg.) a sodomi (reg.) a litrosi (prin Transilv.) a potroshi (inv.) a cura a nimicnici a potrebi a stropshi a tiri a zdruncina (grecism inv.) a afanisi (fig.) a secera a spulbera. (Ia ~ pe dushmani.) 5. a nimici a rade a zdrobi (inv. shi reg.) a sparge (fig.) a pulveriza a shterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci a (se) prapadi (inv. shi reg.) a (se) ticaloshi (fig.) a (se) ruina. (Bautura la ~.) 7. a ataca a strica a vatama a zdruncina (fig.) a ruina. (Aceste eforturi iau ~ sanatatea.) 8. a mistui a nimici a prapadi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici a (se) prapadi a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici (fig.) a sfarima a ucide a zdrobi. (Ia ~ toate visurile.) 11. a (se) minca a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

A distruge ≠ a edifica a zidi a fauri

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

distrúge (distrúg distrús) vb. A face sa nu mai existe; a nimici a ruina. It. distruggere. Der. distructiv adj.; distructzi(un)e s. f.; distrugator adj.

Intrare: distruge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distruge
  • distrugere
  • distrus
  • distrusu‑
  • distrugand
  • distrugandu‑
singular plural
  • distruge
  • distrugetzi
  • distrugetzi-
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • distrug
(sa)
  • distrug
  • distrugeam
  • distrusei
  • distrusesem
a II-a (tu)
  • distrugi
(sa)
  • distrugi
  • distrugeai
  • distruseshi
  • distruseseshi
a III-a (el, ea)
  • distruge
(sa)
  • distruga
  • distrugea
  • distruse
  • distrusese
plural I (noi)
  • distrugem
(sa)
  • distrugem
  • distrugeam
  • distruseram
  • distruseseram
  • distrusesem
a II-a (voi)
  • distrugetzi
(sa)
  • distrugetzi
  • distrugeatzi
  • distruseratzi
  • distruseseratzi
  • distrusesetzi
a III-a (ei, ele)
  • distrug
(sa)
  • distruga
  • distrugeau
  • distrusera
  • distrusesera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

distruge, distrugverb

  • 1. A face sa nu mai existe (stricand spargand daramand etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste ape violente care rup stinci doboara copaci distrug drumuri shi locuintze omeneshti... se numesc torentzi. MINERALOGIA 53. DLRLC
    • format_quote [Apa] ishi indreapta torentele de inalta tensiune asupra muntzilor distrugindui. BOGZA C. O. 179. DLRLC
    • format_quote Vintul... poate shi macina shi distruge. MINERALOGIA 29. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv figurat A face sashi piarda sau ashi pierde intreaga avere intreaga sanatate intreaga linishte sufleteasca etc. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Ia distrus fericirea. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.