optziuni
  • info

13 definitzii pentru deplange

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLANGE deplang vb. III. Tranz. A simtzi mila parere de rau fatza de cineva sau de ceva; a gasi a considera pe cineva vrednic de compatimire; a deplora. [Perf. s. deplansei part. deplans] Pref. de + plange (dupa fr. déplorer).

deplange vt [At: I. NEGRUZZI S. III 399 / Pzi: deplang / E: de4 + plange cf fr déplorer] 1 A simtzi mila parere de rau fatza de cineva sau de ceva. 2 A gasi a socoti pe cineva vrednic de compatimire Si: a deplora.

DEPLANGE deplang vb. III. Tranz. A simtzi mila parere de rau fatza de cineva sau de ceva; a gasi a socoti pe cineva vrednic de compatimire; a deplora. [Perf. s. deplanséi part. deplans] De4 + plange (dupa fr. déplorer).

DEPLANGE vb. III. tr. A plange a jeli a compatimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplang. / < de + plange dupa fr. déplorer].

DEPLANGE vb. tr. a plange a jeli a compatimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (dupa fr. déplorer)

A DEPLANGE deplang tranz. (oameni situatzii destine etc.) A trata cu compasiune; a compatimi; a deplora; a jeli; a caina. /de + a plange.

deplange v. a plange tare a jeli. [Modelat dupa fr. déplorer].

DEPLÍNGE depling vb. III. Tranz. A plinge pe cineva care se afla intro situatzie grea a simtzi shi a arata mila parere de rau (fatza de o nenorocire o pierdere etc.); a caina. De citeva ori Cecil lasase a se intzelege k dezaproba viatza Madalei shi k il deplinge pe Dinu Grintzescu. C. PETRESCU A. 424. Forme gramaticale: perf. s. deplinsei part. deplins.

*deplíng plíns a plínge v. tr. (dupa lat. deplángere shi fr. déplorer). Deplor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

deplange (a ~) (deplan) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. deplang 1 pl. deplangem; part. deplans

deplange vb. (sil. plan) → plange

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEPLANGE vb. v. compatimi.

DEPLINGE vb. a caina a compatimi a plinge (livr.) a deplora (inv. shi pop.) a tingui (inv. shi reg.) a cai (reg.) a saraci (Transilv. Maram. shi Mold.) a shainali (inv.) a jeli a jelui. (Il ~ pentru tot ce a indurat.)

Intrare: deplange
  • silabatzie: de-plan-ge info
verb (VT646)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deplange
  • deplangere
  • deplans
  • deplansu‑
  • deplangand
  • deplangandu‑
 singular plural
  • deplange
  • deplangi
  • deplangetzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deplang
 (sa)
  • deplang
  • deplangeam
  • deplansei
  • deplansesem
a II-a (tu)
  • deplangi
 (sa)
  • deplangi
  • deplangeai
  • deplanseshi
  • deplanseseshi
a III-a (el, ea)
  • deplange
 (sa)
  • deplanga
  • deplangea
  • deplanse
  • deplansese
plural I (noi)
  • deplangem
 (sa)
  • deplangem
  • deplangeam
  • deplanseram
  • deplanseseram
  • deplansesem
a II-a (voi)
  • deplangetzi
 (sa)
  • deplangetzi
  • deplangeatzi
  • deplanseratzi
  • deplanseseratzi
  • deplansesetzi
a III-a (ei, ele)
  • deplang
 (sa)
  • deplanga
  • deplangeau
  • deplansera
  • deplansesera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deplange, deplangverb

  • 1. A simtzi mila parere de rau fatza de cineva sau de ceva; a gasi a considera pe cineva vrednic de compatimire. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: compatimi caina deplora jeli plange
    • format_quote De citeva ori Cecil lasase a se intzelege k dezaproba viatza Madalei shi k il deplinge pe Dinu Grintzescu. C. PETRESCU A. 424. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.