plange [At: COD. VOR. 130/4 / Pzi: plang / E: ml plangere] 1 vi (D. oameni) A varsa lacrimi din cauza unei dureri a unei suparari a unei emotzii a unei bucurii etc. Si: a lacrima. 2 vt A boci o persoana moarta un lucru pierdut o situatzie dureroasa varsand lacrimi tanguinduse. 3 vt (Ivp) A se cai de propriile pacate gresheli etc. Si: a regreta. 4 vt (Ilv) Ashi ~ pacatele A regreta. 5 vt A regreta o fiintza sau un lucru pierdut varsand lacrimi. 6 vt A avea mila de cineva. 7 vt A compatimi. 8 vi (Ie) Ai ~ (cuiva) de mila Ai parea foarte rau de durerea nenorocirea cuiva. 9 vr (D. oameni) Ashi arata prin vorbe sau in scris nemultzumirea necazul durerea etc. Si: a se caina a se jeli a se lamenta a se tangui a se vaita (reg) a se plangatui. 10 vr (Spc) A face o reclamatzie Si: a reclama.

A PLANGE plang 1. intranz. 1) A varsa lacrimi scotzand sunete specifice nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufleteshti). ~ de ciuda. ◊ Ai ~ cuiva de mila ai parea rau cuiva de cineva care se afla intro stare penibila. 2) fig. (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tanguioase pline de jale; a se tangui; a suspina. Vantul plange. 2. tranz. 1) (persoane sau situatzii) A regreta cu indurerare (varsand lacrimi); a jeli; a deplange; a tangui. ◊ Ashi ~ pacatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu mila compatimind; a deplora; a caina; a deplange. /<lat. plangere

A SE PLANGE ma plang intranz. 1) Ashi impartashi neplacerile durerile neajunsurile jeluinduse (cuiva); a se tangui; a se caina; a se jeli; a se jelui. 2) A adresa o reclamatzie (unei autoritatzi); a veni cu o plangere; a reclama; a se jelui. /<lat. plangere

plange v. 1. a varsa lacrimi de durere: copilul plange; 2. a regreta mult: l’a plans mult timp; 3. a avea compatimire: plangem pe cei nenorocitzi; 4. a exprima durerea sau nemultzumirea sa: de ce te plangi? [Lat. PLANGERE].

PLÍNGE pling vb. III. 1. Intranz. A varsa lacrimi (de durere mai rar de emotzie de bucurie). Copiii speriatzi din somn se tzineau de fustele mamelor shi plingeau. VLAHUTZA O. A. II 53. Smaranditza a mincat papara shi pe urma shedea cu minile la ochi shi plingea k o mireasa de sarea camesha de pe dinsa. CREANGA A. 4. SHi nimen urma mea Numi plinga la creshtet Doar toamna glas sa dea Frunzishului veshted. EMINESCU O. I 216. ◊ Fig. Vintul plingea prin porumb shi tot lanul plingea cu el. SANDUALDEA U. P. 140. SHi clopotelen limba lor Plingeau cu glas tinguitor. COSHBUC P. I 153. Dea pururea aproape vei fi de sinul meu... Mereu va plinge apa noi vom dormi mereu. EMINESCU O. I 129. ◊ Tranz. Parca... Ishi plinsese toate lacrimile shi acum privea moale buimaca. CAMIL PETRESCU O. II 476. (Cu complement intern) SHi mai greu ofta Plinset K plingea Vaiet Cami scotea. TEODORESCU P. P. 466. 2. Tranz. A jeli o persoana moarta un. lucru pierdut o situatzie dureroasa varsind lacrimi tinguinduse. Copila draga nul mai plinge... Peo piatra capul el shia pus SHi pe vecie doarme dus. MACEDONSKI O. I 156. Ramasa singura plingea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei. EMINESCU N. 3. Boierul plinge timpul cind tzaraa lui era O vaca ce cu lapte pe el indestula. BOLINTINEANU O. 142. Oile sor stringe Pe mine mor plinge Cu lacrimi de singe. ALECSANDRI P. P. 2. ◊ Expr. Ashi plinge pacatele = a ispashi o vina. Cum itzi plingi pacatele K nai tzinut vorbele. JARNÍKBIRSEANU D. 260. 4. Tranz. A compatimi pe cineva din toata inima a avea mila de cineva. Plingeam pe acea nenorocita femeie silita a bea un nou pahar de durere! NEGRUZZI S. I 49. ◊ (Intranz. in expr.) Ai plinge (cuiva) de mila = a deplinge (pe cineva) din toata inima ai parea foarte rau de nenorocirea altuia. Baba se duce in poiata gabuieshte gaina o apuca de coada shi o ia la bataie detzi venea sai plingi de mila! CREANGA O. A. 162. K de sus de pe movila Deoi zvirli ghioaga cea mare Zau tzioi plinge chiar de mila Mai tatare mai tatare!... ALECSANDRI O. 70. 5. Refl. A se vaita a se tingui. Traiesc acei ce vreau sa lupte Iar cei fricoshi se pling shi mor. COSHBUC P. I 194. De asta te plingi stapine? Dapoi de care alta mai Chirica? CREANGA P. 155. Altzii in visuri de inaltzare Se pling deoparte cu ah shi vah! K mereu sufar deo boala mare. ALECSANDRI T. I 377. 6. Refl. Ashi arata nemultzumirea a reclama. Pagubashul sa plins la militzie.

pling plins a plinge v. intr. (lat. plángere a lovi a plinge it. piángere shi piágnere pv. planher fr. plaindre sp. plañir. V. plaga). Vars lacramĭ de durere saŭ de intristare: copiiĭ pling shi rid foarte ushor. Atzĭ plinge sufletu saŭ inima a jali adinc. V. tr. Jalesc regret perderea: toata tzara la plins pe SHtefan cel Mare. Compatimesc deplor: te pling de starea in care aĭ ajuns! V. refl. Ma jaluĭesc imĭ exprim durerea saŭ intristarea: bolnavu se plingea de durerĭ la coaste. Ma jaluĭesc reclam: pagubashu s’a plins la politzie de furtu a caruĭ victima a fost.

plange (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. plang 1 pl. plangem perf. s. 1 sg. planséi 1 pl. planseram; part. plans

plange vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. plang 1 pl. plangem perf. s. 1 sg. planséi 1 pl. planseram; part. plans

PLANGE vb. 1. a lacrima. (A inceput sa ~.) 2. (fam. shi peior.) a (se) bazai. (Eshti copil mare de ce ~?) 3. v. smiorcai. 4. v. boci. 5. v. vaita. 6. v. compatimi. 7. v. murmura. 8. v. reclama.

PLANGE vb. v. regreta.

A plange ≠ a rade

plinge vb. v. REGRETA.

PLINGE vb. 1. a lacrima. (A inceput sa ~.) 2. (fam. shi peior.) a (se) bizii. (Eshti copil mare de ce ~?) 3. a (se) miorcai a (se) smiorcai (glumetz) a (se) miorlai a oracai. (Un sugar care ~.) 4. a se boci a se caina a (se) jeli a (se) jelui a se lamenta a se tingui a se vaicari a se vaita (pop.) a se aoli a se misheli (inv. shi reg.) a se olalai a se olecai (reg.) a se plingatui a se scirbi a se vaiera a se vaina a se valacai (Transilv.) a (se) cinta a (se) dauli (Mold. shi Bucov.) a se frasui (inv.) a se glasi a se glasui. (Sa ~ toata ziua.) 5. a caina a compatimi a deplinge (livr.) a deplora (inv. shi pop.) a tingui (inv. shi reg.) a cai (reg.) a saraci (Transilv. Maram. shi Mold.) a shainali (inv.) a jeli a jelui. (Il ~ pentru tot cea indurat.) 6. a murmura (pop.) a cirti (inv. shi reg.) a tinji. (Sa nu aud k te ~!) 7. a reclama. (Cui sa ne ~?)

plinge (plang plans) vb. 1. A varsa lacrimi. 2. A compatimi a deplinge. 3. A jeli (un mort). 4. (Refl.) A se tingui a se vaita. Mr. plingu plinshu plinzire megl. plǫng plǫns plǫngiri istr. pling plins. Lat. plangĕre (Pushcariu 1339; CandreaDens. 1409; REW 6572; Rolhfs Differenzierung 33) cf. it. piangere prov. planher fr. plaindre cat. planyer sp. plañir. Uz general (ALR II 231). Der. plingacios adj. (plingator gata sa plinga); plingator (var. rara plingaci) adj. care plinge trist); plingere s. f. (actziunea de a plinge sau de a se jelui; reclamatzie; cerere); plingatoare s. f. (bocitoare); plins (var. plinset) s. n. (plingere tinguire); plinsoare s. f. (plins scincet); deplinge vb. (a compatimi a deplora) format dupa fr. déplorer cf. deplora.

ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) sufera cu adevarat cel ce plange fara martori Martzial „Epigrammata” 1 34 4.

SI VIS ME FLERE DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) daca vrei sa ma faca sa plang trebuie sa te doara mai intai pe tine Horatziu „Ars poetica” 102103. Sinceritatea sentimentului este una dintre conditziile fortzei emotzionale ale operei de arta.

VIVOS VOCO MORTUOS PLANGO FULGURA FRANGO (lat.) chem pe cei vii plang pe cei mortzi frang fulgerele Schiller „Das Lied von der Glocke”.

A PLANGE a da apa la shoareci a oracai a pisha ochii a plange in pumni a se prapadi de plans a se smiorcai.

a plange in pumni expr. a plange pe ascuns de necaz sau de durere.

plange masa! expr. (cart.) jocul stagneaza!

plange paharul! expr. (glum.) paharul e gol! toarna in pahare!