declina [At: HELIADE O. II 229 / Pzi: ~len / E: fr décliner lat declinare] 1 vt (Grm) A trece un substantiv un pronume un numeral un adjectiv sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2 vt (Ie) Ashi ~ numele calitatea etc. Ashi spune numele calitatea etc. prezentanduse. 3 vt A refuza sashi asume o sarcina o raspundere. 4 vt A pune la indoiala competentza cuiva sau compatibilitatea a ceva. 5 vi (D. ashtri) A cobori spre apus.

DECLINÁ declín vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A trece un substantiv un adjectiv un pronume un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Invechit in expr.) A (shi) declina numele calitatea etc. = a arata cine este a se prezenta. Dupa ce imi zice acestea ishi declina numele: oficerul Zalic fiul Doamnei Eliad. GHICA A. 644. 3. Tranz. (In opozitzie cu ashi asuma) A refuza o sarcina o raspundere a respinge a nu lua asuprashi. Ishi declina orice raspundere. C PETRESCU C. V. 229. ◊ Expr. Ashi declina competintza v. competintza. 4. Intranz. (Rar despre ashtri) A cobori spre asfintzit a apune a scapata. Un soare ce declina din nou renashte soare. ALECSANDRI P. III 496. ◊ (Poetic) Azi de dimineatza am privit pe sora ta Selene plutind shi declinind spre acelashi rece occident. GALACTION O. I 427.

DECLINÁ vb. I. 1. tr. A trece un nume (substantiv adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. 2. tr. A refuza sashi asume o sarcina o functzie etc. 3. intr. (Rar; despre ashtri) A cobori catre asfintzit a apune. 4. tr. A nu recunoashte a nu admite ceva a refuza sa admita. 5. tr. Ashi declina numele calitatea = ashi spune numele calitatea. [P.i. declín. / < lat. declinare cf. fr. décliner].

DECLINÁ vb. I. tr. 1. a trece un substantiv adjectiv pronume numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge a refuza a contesta a nushi asuma o sarcina o functzie etc. ♦ ashi ~ competentza = a nushi recunoashte competentza (autoritatea capacitatea de a se pronuntza intro problema); ashi ~ orice raspundere = a nushi asuma raspunderea. 3. a nu recunoashte a nu admite ceva. 4. ashi ~ numele calitatea = ashi spune numele calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre ashtri) a cobori catre asfintzit a apune. ◊ (fig.) a decadea a fi in declin; ashi pierde vigoarea importantza. (< fr. décliner lat. declinare)

A DECLINÁ¹ declín tranz. 1) (substantive adjective pronume numerale articole) A trece prin cazuri shi numere schimband forma. 2) inv. (nume de persoana) A face sa fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini propuneri) A supune unei solutzionari negative; a respinge. 4) (functzii) A refuza de ashi asuma. 5) A pune la indoiala; a considera k fiind nesigur. /<fr. décliner lat. declinare

A DECLINÁ² pers. 3 declína intranz. (despre ashtri) A se lasa spre sau dupa orizont; a asfintzi; a apune; a scapata; a cobori. /<fr. décliner lat. declinare

decliná v. 1. Astr. a se departa dela ecuator; 2. a tinde catre sfarshitul sau: in scurtele rastimpuri cand soarele declina AL.; 3. fig. a slabi: ratziunea ta declina AL.; 4. a nu recunoashte a refuza: a declina competentza unui judecator a declina onoruri; 5. Gram. a enuntza cazurile unui nume; 6. a face cunoscut: ashi declina numele calitatzile.

*2) declín a á v. intr. (lat. declino clináre a se departa a declina. V. inchin). Decad ma apropiĭ de sfirshit: o tzara care declina. Ma departez de meridiana vorbind de acu magnetic. Ma departez de ecŭatoru ceresc vorbind de o stea. V. tr. Refuz: a declina o onoare. Nu recunosc: a declina competentza unuĭ tribunal tribunalu ishĭ declina competentza de a judeca. Spun declar: imĭ declin numele titlurile. Gram. Enuntz cazurile unuĭ cuvint declinabil: a declina un substantiv.

decliná (a ~) (decli) vb. ind. prez. 3 declína

decliná vb. (sil. cli) ind. prez. 1 sg. declín 3 sg. shi pl. declína

DECLINÁ vb. (GRAM.) (inv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)

DECLINÁ vb. v. apune asfintzi cobori disparea pieri pleca.

declina vb. v. APUNE. ASFINTZI. COBORI. DISPAREA. PIERI. PLECA.

DECLINA vb. (GRAM.) (inv.) a (se) pleca. (A ~ un substantiv.)